Fiecare suflet are o stea îndrăgită

Imaginea contrastantă din prima strofă (cuib înverzit - copac uscat) dar și finalul amețitor mi-au făcut dimineața mai frumoasă.

Textul ăsta mi-a adus aminte de unul dintre filmele copilăriei mele, Alerg după o stea, în care juca Norman Wisdom. Aşa cum Elenei Papadopol i-e dor și nu știe nimeni din această lume demitizată
despre propria-i viață, căutând acel punct de referinţă, un ideal, pe cerul înstelat, cu popas sentimental în cuibul înverzit, aşa şi Norman, care lucra la o curăţătorie chimică, visa să ajungă interpret de scenă, cuibul înverzit fiind, pentru el, Judy. Nu ştiu de ce m-a dus gândul acolo, dar căutarea identității, dorința de libertate și lupta interioară sunt teme comune, fiecare dintre cei doi având acelaşi ideal care le ghidează viața. Ce-i drept, poezia de faţă mai vorbeşte şi despre întoarcerea la rădăcina iubirii - zâmbetul, despre natura ca refugiu, vezi cuibul înverzit, cu trimitere şi la renaştere, pe fondul antitetic verdeaţă-uscăciune. Şi chiar dacă lumea e demitizată, adică lipsită de fabulozitate, de fantastic, înlocuite de alienare şi superficialitate, autoarea nu se conformează acestor caracteristici cu rang de cutume, păstrând încă dorinţe şi speranţe asociate cu acel cântec gingaş al puilor. Iată încă un element comun cu filmul amintit mai sus, cântecul, muzica, fiindcă, nu-i aşa?, atunci când ni se poticneşte gândul în drum spre stele, spre Dumnezeu, cerem ajutorul muzicii. Observ şi un cerc care cuprinde toate adevărurile, un cerc al dragostei sau al naturii înconjurătoare, asemănător cu cercul lui Nichita din Leoaica tânără, iubirea, un cerc în care vârtejul incandescent, ca o combinație între frumusețea vizuală și profunzimea emoțională, aboarbe sufletele aflate în derivă, precum cititorii sunt absorbiţi de cuvintele acestui poem excelent!

M-am bucurat să găsesc mesajul dumneavoastră și să aflu că am reușit să transmit prin versurile mele o stare benefică. Pentru mine, lucrul acesta înseamnă mulțumire sufletească. (Am mai scris înaintea acestuia, același răspuns, însă cred că s-a pierdut, prin urmare l-am reconstituit.)
Onorată de trecerea dumneavoastră!

am citit și recitit comentariul dumneavoastră; chiar el - vârtejul unei povești, care m-a captat de la primul până la ultimul cuvânt. Ați atins fiecare element din poem și mi-au plăcut aceste legături pe care le-ați făcut, pentru că ați consemnat ceea ce am trăit. M-ați citit punctând esențialul, interpretările coexistând cu starea mea.
Vă mulțumesc din suflet! Cu deosebit respect!