Despre autor
PEPapadopol Elena
@papadopol-elena
0 urmăritori
Numele și prenumele: Papadopol Elena
Născută: 29 octombrie 1972, Constanța
Email: papadopolelena@yahoo.com
Educație și formare:
1987 - 1991 - Liceul Teoretic Mircea cel Bătrân - Constanța
1991 - 1994 - Colegiul de Birotică, Universitatea Ovidius
1993 - 1997 - Universitatea Ovidius, Facultatea de Litere
Activează ca profesor de limba română şi limba germană la instituţii de învăţământ din Constanţa.
Publicații:
1) Volumul de poeme UMBRE din paradis, Editura Fides, 2019 (Debut literar în revista Luceafărul – Botoșani, cronica intitulată Reverie poetică cu irizări nostalgice de lumini și umbre, cu referire la volumul Umbre din Paradis, scrisă de către scriitorul și criticul literar Ionuț Caragea; articol publicat atât în revista Luceafărul – Botoșani, 27.02.2020, cât și în paginile revistei ASLRQ nr. 11, aprilie, 2020, de către scriitorul Ionuț Caragea);
2) Volumul de poeme și aforisme Poeme rupte din soare, Editura Fides, 2021;
3) Volumul Memoria autografelor - studiu despre poemele, citatele și aforismele lui Ionuț Caragea, Editura Fides, 2023 (cîteva rânduri inserate în cronica scrisă de prof. univ. dr. Maria – Ana Tupan, în revista Contemporanul, nr. 6, iunie 2024);
4) Volumul de poeme Altădată norii fugeau pe cer, Editura FIDES, februarie 2024 (cronică scrisă de prof. Cornelia Grozavu, în revista Luceafărul - Botoșani, iulie 2024)
Din 2021 face parte din Cenaclul Literar Mihail Sadoveanu – Constanța, cu apariții atât în reviste literare, cât și în Antologiile Festivalului Internațional al Aforismului organizat la Tecuci, edițiile a V-a - 2021 și a VII-a – 2023, unde a primit Premiul revistei Academia Bârlădeanu (2021), urmat de Premiul special Hortensia Papadat Bengescu.
Începând cu 2024, este membră a Uniunii Aforiștilor din România.
Din 24 iulie 2024 este membru colaborator al Asociaţiei Scriitorilor de Limbă Română din Québec: https://aslrq.ro/ASLRQ_fichiers/membri_files/ElenaPapadopol.html
Vezi profilul
așa cum aș gusta prima cafea
a copilăriei mele.
De fapt, întreg poemul e unul aforistic, unele aforisme fiind profunde, percutante, precum cel de mai sus, altele fiind reiterări ale unor teme dintotdeauna, precum eminesciana imagine cu Soarele şi Luna, la care eu, sincer să fiu, al renunţa. Dar poate că asta se vrea, să se vadă florile printre iarba dintotdeauna. Foarte frumoasă şi Fata Morgana de la sfârşit, acea amintire rămasă printre valurile unei mări. Felicitări!