Dana Logigan

când fluvii înspumate lacrimi cară și timpu-și cerne iar îngerii de lut, din gâturi sugrumate de povară se-aud ecouri – sunete de cuc. copacii dimprejur uitară-și setea și viața lor o clipă

tu cobori din fiecare ciob te prelingi pe podea și-ți croiești drum spre mine scena 1 eu sunt piatră am muțit și nimic nu mă mai poate zdruncina tu fredonezi infantil ,,Podul de piatră" și

Hai, tu, iubitule, să inventăm cuvinte Să nu mai taci pe buze ca peştele hoinar, Să mi te spovedeşti ca-n posturile sfinte Şi-n loc de lumânare să-ţi ardă-un felinar! Hai, tu, iubitule, să

ninge alb, ca-ntr-o catedrală suflete roiesc în cochilii ne căutăm infantil renunțăm cu încăpățânarea siliciului imităm zboruri ciugulim porții de aer din nou și din nou e iarnă târzie

răsfoiesc suflete afară plouă cu amnezii oamenii devin incompleți atunci când uită să iubească un copil sare fericit într-o baltă un copil numără fericit oițe - nourași pe un cer al

Cruce în pământ Pe mal de cuvânt Răsare în zori Sub zbor de cocori. Tu, lebăda mea, Lumină și stea, Jugul să mi-l ții Să nu întârzii Căci în ochiul drept Eu mă zbat să trec Peste pod de

iernile sunt maștere albe cu ochi de oțel totul e rece atât de rece încât frige lumea pare făcută din sticlă și gheață, din argint și diamant, din munți de sare, din tot ce poate fi mai rece, mai

nicio rană nu doare cum mă doare el în furca pieptului au fost războaie mondiale, lupte și răscoale, cutremure și inundații, tsunami și incendii, vânători de balene și elefanți, blesteme și

am rupt foi și visuri am descifrat coduri și poeme te-am căutat și te-am găsit pe tine, rege al lebedelor, între cei mulți am râs și am iubit am iubit și am plâns am numărat cocori am înșirat

soarele curge o lumină lină printre crengi de salcâmi se mistuie în noi parfumuri de ceară și doruri de marțipan vrăbii gureșe și copii guralivi formează un întreg copilăria își joacă pașii

ți-am înflorit floare de cireș eram frumoasă și lină precum apa unui lac cu nuferi tu mă iubeai colorat anotimpurile și-au împrospătat paleta cromatică furând câte puțin din noi primăveri

te iubesc așa cum ești oracol creionat sub gene te iubesc cu toate identitățile desenate într-un album de familie pe care îl ții ascuns te iubesc și când vreau să-ți spun că te iubesc ceva mă

aș fi vrut să vorbim despre orice și în timp ce ne povesteam nimicurile să ne atingem ușor și stângaci atât cât să incităm simțuri aș fi vrut să vorbim despre amor, lebede, muzică,

femeia grotelor poartă rochii de dantelă și catifea rochii negre precum scrumul din inima-i desperecheată femeia grotelor se numește încă Adela e frumoasă și tânără ca o durere a facerii la

Pescăruş îţi sunt în noapte? Strigăt ce slomneşte-n vânt? Strânge-mi aripile-aproape, Leagănă-le în cuvânt! Zborul meu uitat-a ape, Plânge-n ochiul tău adânc. De iubire să

Se făcea că eram iar copil și-mi făcusem din lună hamac de legănat vise. Zmeie de hârtie, caramele parfumate, clopoței de vânt și baloane colorate de săpun pluteau printre nori. Urcam spre lună,

peste visuri și vise sub cuvinte nezise luna rece și tristă plânge-ncet în batistă praf de stele împarte să ne-aducă aproape sus pe cer trista lună ne e moașa bătrână și de-o fi cum vrea

te visez locuiești într-un cerc de pietre și foc reciți în barbă versuri pe care doar tu le auzi și le înțelegi eu încerc focul cu degetele și te număr ard pe interior acolo unde tu

S-au mistuit atâtea gânduri despre tine Și-atâtea alte gânduri despre noi Încât în pieptu-mi s-au născut ruine Și vetre de cenușă și puroi. M-au unduit la infinit botezuri De ceară ostoită

ești cântecul de taină ce-n munți răsună trist ecou fără de gură născut peste ruini aluneci printre zboruri de îngeri ai lui Christ s-aduci liman de stele în visul de lumini ești

n-am reușit nici azi să-mi pun oja lila pe unghii mușc plictisită dintr-un măr roșu zemos în curte Roua latră roz la pisicile cu cozile ridicate ascult înmormântările albe ale lui Tzone la

Pentru mine ai fost doar cuvânt început, frământări de lumini peste chip nevăzut. Ploi de august prea reci ne-au udat pân-la scrum. Am murit și am ars de la capăt de drum. Unde-mi ești

împărțim secundele, zilele, lunile ca în jocul copiilor din spatele blocului cald - rece - fierbinte una albă - una neagră niciodată gri, niciodată galben-prăfuit, niciodată roz-pudrat ne