Sari la conținutul principal
Poezie.ro
Poezie

Lemn de gofer, potop, curcubeu, poem

1 min lectură·
Mediu
împărțim secundele, zilele, lunile ca în jocul copiilor din spatele blocului
cald - rece - fierbinte
una albă - una neagră
niciodată gri, niciodată galben-prăfuit, niciodată roz-pudrat
ne simțim prizonieri ai unui timp dur
așa ca lemnul de gofer din care Noe și-a smolit arcă
visăm păsări
ne credem păsări
coliviile au ruginit
din când în când lanțul de la intrare zornăie a libertate galbenă de lumină sau roz de speranță
Noe e bătrân tare de tot
potopul a luat cu el și planta tinereții fără bătrânețe
iubim legendele
și miturile
și poemul
unde ești și cât de viu?
citesc despre potop și păsări, ape și măslini, enzime și telomeri
și nu mă gândesc, iubitule, decât la un lucru
cu cât ape mai mari, cu atât vieți mai scurte
unde ești și cât de viu?
între noi râuri și fluviu înspumat,
colivii și lanțuri de oțel
ar mai fi de ales:
corb
rândunică
porumbel
chiar dacă știm cine ținea creanga de măslin
ar mai fi de ales curcubeul
ar mai fi de ales poemul
01964
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Poezie
Cuvinte
174
Citire
1 min
Versuri
29
Actualizat

Cum sa citezi

Dana Logigan. “Lemn de gofer, potop, curcubeu, poem.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/dana-logigan/poezie/14172612/lemn-de-gofer-potop-curcubeu-poem

Comentarii (1)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

@stanica-ilie-viorelSV
de vreo trei ori
voi mai citi, descifrez eu

până acum, senzația este că în monolog este vorba despre copilărie

aici, îmi pare o căutare a ceea ce s-a pierdut într-o relație

dar, e târziu și cine știe…

0