Poem de care tu nu ai habar
când fluvii înspumate lacrimi cară și timpu-și cerne iar îngerii de lut, din gâturi sugrumate de povară se-aud ecouri – sunete de cuc. copacii dimprejur uitară-și setea și viața lor o clipă
Oglinzile s-au spart
tu cobori din fiecare ciob te prelingi pe podea și-ți croiești drum spre mine scena 1 eu sunt piatră am muțit și nimic nu mă mai poate zdruncina tu fredonezi infantil ,,Podul de piatră" și
Printre dorințe îți sunt omofon
Hai, tu, iubitule, să inventăm cuvinte Să nu mai taci pe buze ca peştele hoinar, Să mi te spovedeşti ca-n posturile sfinte Şi-n loc de lumânare să-ţi ardă-un felinar! Hai, tu, iubitule, să
porumbeii au invadat orașul, iubitule
ninge alb, ca-ntr-o catedrală suflete roiesc în cochilii ne căutăm infantil renunțăm cu încăpățânarea siliciului imităm zboruri ciugulim porții de aer din nou și din nou e iarnă târzie
Răsfoiesc suflete
răsfoiesc suflete afară plouă cu amnezii oamenii devin incompleți atunci când uită să iubească un copil sare fericit într-o baltă un copil numără fericit oițe - nourași pe un cer al
Tu, lebăda mea
Cruce în pământ Pe mal de cuvânt Răsare în zori Sub zbor de cocori. Tu, lebăda mea, Lumină și stea, Jugul să mi-l ții Să nu întârzii Căci în ochiul drept Eu mă zbat să trec Peste pod de
Am căzut într-o lacrimă
iernile sunt maștere albe cu ochi de oțel totul e rece atât de rece încât frige lumea pare făcută din sticlă și gheață, din argint și diamant, din munți de sare, din tot ce poate fi mai rece, mai
Cum mă doare el
nicio rană nu doare cum mă doare el în furca pieptului au fost războaie mondiale, lupte și răscoale, cutremure și inundații, tsunami și incendii, vânători de balene și elefanți, blesteme și
,,Secretul celor 1000 de cocori” – Ba nu! De lebede!
am rupt foi și visuri am descifrat coduri și poeme te-am căutat și te-am găsit pe tine, rege al lebedelor, între cei mulți am râs și am iubit am iubit și am plâns am numărat cocori am înșirat
Candidez infinit la copilărie
soarele curge o lumină lină printre crengi de salcâmi se mistuie în noi parfumuri de ceară și doruri de marțipan vrăbii gureșe și copii guralivi formează un întreg copilăria își joacă pașii
Iubirea ne învață veșnicia
ți-am înflorit floare de cireș eram frumoasă și lină precum apa unui lac cu nuferi tu mă iubeai colorat anotimpurile și-au împrospătat paleta cromatică furând câte puțin din noi primăveri
Te iubesc așa cum ești
te iubesc așa cum ești oracol creionat sub gene te iubesc cu toate identitățile desenate într-un album de familie pe care îl ții ascuns te iubesc și când vreau să-ți spun că te iubesc ceva mă
Iubesc numerele prime, iubitule
aș fi vrut să vorbim despre orice și în timp ce ne povesteam nimicurile să ne atingem ușor și stângaci atât cât să incităm simțuri aș fi vrut să vorbim despre amor, lebede, muzică,
AdelAida
femeia grotelor poartă rochii de dantelă și catifea rochii negre precum scrumul din inima-i desperecheată femeia grotelor se numește încă Adela e frumoasă și tânără ca o durere a facerii la
De vrei să-ți fiu
Pescăruş îţi sunt în noapte? Strigăt ce slomneşte-n vânt? Strânge-mi aripile-aproape, Leagănă-le în cuvânt! Zborul meu uitat-a ape, Plânge-n ochiul tău adânc. De iubire să
Și de-o fi cum vrea luna
peste visuri și vise sub cuvinte nezise luna rece și tristă plânge-ncet în batistă praf de stele împarte să ne-aducă aproape sus pe cer trista lună ne e moașa bătrână și de-o fi cum vrea
Numărând
te visez locuiești într-un cerc de pietre și foc reciți în barbă versuri pe care doar tu le auzi și le înțelegi eu încerc focul cu degetele și te număr ard pe interior acolo unde tu
Necântec de leagăn
S-au mistuit atâtea gânduri despre tine Și-atâtea alte gânduri despre noi Încât în pieptu-mi s-au născut ruine Și vetre de cenușă și puroi. M-au unduit la infinit botezuri De ceară ostoită
Sonetul cuvântului cioplit adânc în lut
ești cântecul de taină ce-n munți răsună trist ecou fără de gură născut peste ruini aluneci printre zboruri de îngeri ai lui Christ s-aduci liman de stele în visul de lumini ești
Eu nu sunt bărbat
n-am reușit nici azi să-mi pun oja lila pe unghii mușc plictisită dintr-un măr roșu zemos în curte Roua latră roz la pisicile cu cozile ridicate ascult înmormântările albe ale lui Tzone la
Îngerescu-te
Pentru mine ai fost doar cuvânt început, frământări de lumini peste chip nevăzut. Ploi de august prea reci ne-au udat pân-la scrum. Am murit și am ars de la capăt de drum. Unde-mi ești
Unui fluture cu aripi de ceară
dincolo de ziduri cioclii şi-au ascuţit cazmalele tună puternic în sânul pământului aşa...ca în sânul mamei fără de prunc unde eşti acum, tu, fluture cu aripi de ceară? ţi-ai întors zborul în
Lemn de gofer, potop, curcubeu, poem
împărțim secundele, zilele, lunile ca în jocul copiilor din spatele blocului cald - rece - fierbinte una albă - una neagră niciodată gri, niciodată galben-prăfuit, niciodată roz-pudrat ne
Monologul unui înstrăinat
sunt bun chiar nu sunt un om rău judecați-mă pentru ce sunt, nu pentru ce nu sunt! ce mama mă-sii de treabă? aș cere iertare m-aș pune în genunchi icoanele plâng adunate într-un sertar
