De-o să mă strigi o să-ți răspund chemării

În amintiri pe-oglinzilor retine,

fiindcă se cere articolul posesiv ale

ceva de genul

verb de două silabe la gerunziu + pe-ale oglinzilor retine

ce mă mai deranjează e acel refraţii, unde ar fi mers mai bine reacţii

e mai bine?

ce e aia, nefi?

si trebuie un acord si cu versul 4

mai departe, îi las şi pe alţii să intervină

dar așa?

e mai bine

şi ar mai fi două mici chestii, dar poate le observă şi alţii

succes!

hai, dacă tot m-ai stârnit,
zi care sunt ălea două mici chestii...

dacă în 3 zile nu zice nimeni nimic, poate revin

În strofa a doua, în locul lui "parcă", ai putea opta pentru "astfel"

Odaia astfel prinde să suspine

pentru că nu îmi place versul:
Că ai lăsat-o pradă de vânzării

şi ca să nu se repete parcă, prezent şi în versul 10

e mai bine ca Ştefan să vadă mai multe păreri, să nu creadă că am eu ceva cu el...

Nu știu dacă îți place, domnule Ștefan, însă am încercat o variantă pentru strofă a doua:

"Odaia parcă prinde să suspine
Că ai lăsat-o pradă de vânzării,
Pe-afară stele-ți poartă valul mării
Când eu prin codru haiducesc hermine."

Odaia astfel prinde să suspine
Încet, încet lăsând-o chiar uitării,
Pe creștet luna-ți poartă voalul mării
Când eu prin codru haiducesc hermine.

asa spun baietii si fetele de carter, fereasca dumnezeu. cand esti poet, esti poet. esti sigur pe tine, foarte sigur pe tine, cel mai sigur. esti ca un lunetist. un lunetist nu intreaba pe nimeni daca e bine sau rau. fereasca dumnezau!

Și la strofă întâi, cred că ar merge:fantome și pierdute

De-o să mă strigi o să-ți răspund chemării
Acum, că taci, distanțe-s pân la tine
Fantome pe-ale-oglinzilor retine,
Pierdute în pustietatea zării.

În speranța că am fost de ajutor...

lunetistul pe poziţie, primind indicaţii prin cască
- eşti pregătit? atenţie, dinspre ora 10 vine o maşină...
- înţeles!
- tânărul care a coborât...
- înţeles!
poc!!!
...este unicul meu fiu, ai grijă să nu-l răneşti!

stefane, nu e nimic rau in a te perfectiona, in a cauta o opinie sau alta. toti o facem, inclusiv eu. dar nu pentru ca nu sunt sigur pe mine, ci pentru că poate nu aud cum trebuie adierea vantului si atunci ma intreb cu se curbează traiectoria unui glonte de 32. mergem spre perfectiune, nu ne intoarcem la poezia de generala, zau asa. e lamentabil si foarte trist, mai ales ca ai ceva experienta, sa cersesti zi de zi de zi ajutor, in fond sa cersesti sa fii bagat in seama. mai exista ceva in tine, sau totul e pus de ceilalti?

Problema in lumea noastra este ca prostii sunt siguri pe ei in timp ce inteligentii sunt plini de indoieli. - Bertrand Russell.

Prin urmare, ma bucur ca ai indoieli si ma bucur sa te ajut, DACA nu ceri ajutorul.

și da, Leonard,
mă întreb dacă mai este ceva în mine...

Ionuț,
tu cu citatul ăla
să nu transformi cumva
subsolul textului meu
în teatru de război...

Papadopol Elena,
v-am luat în vedere sugestiile...

- în fine, în fine,
totul e bine
dar mireasa nu are corp...

Mireasă, Mireasă,
ce fel de Coasă
este aceea la tine? -

nu am intenţii războinice, e un simplu citat adresat doar ţie. Asta fiindcă, după cum spunea Kundera, Geniul lirismului este geniul lipsei de experiență. Poetul știe puține despre lume, dar cuvintele care izvorăsc din el formează frumoase ansambluri care sunt definitive precum cristalul; poetul nu este un om matur, și totuși versurile sale au maturitatea unei profeții în fața căreia el însuși rămâne fără cuvinte.

Eu la tine problemele le văd mai mult la chestii ce ţin de limbă, eficienţă şi tehnică. Ori, aceste aspecte merită să fie învăţate, perfecţionate, că nimeni nu s-a născut învăţat la toate aceste capitole. Şi eu am lacune la chestii ce ţin de sonet şi recunosc asta. Însă vreau să învăţ şi sunt deschis atunci când mi se oferă ajutorul.

Degeaba strigi, n-am să răspund chemării
Așa că taci, distanțe-s pân la tine
M-am săturat de poezii cretine
Cu vorbe seci, ca la ghișeul gării...

Evident, nu e cazul aici!
Îmi place distanțarea asta platonică, aura abstractă, alunecarea spre matematică.
Frumos, mulțumesc.