Sari la conținutul principal
Poezie.ro
Poezie

Foc

1 min lectură·
Mediu
Mâine pun foc în inima casei!
Ce bucurie! Cât va fi de frumos!
Mă voi înveli cu căldura
Ce îi va înflăcăra
Carnea ei.
Pe altar îi voi așeza vreascuri
Adunate de printre trupuri
De copaci cărora le-au
Putrezit brațele.
Și mă voi minuna cum
Lumina soarelui ce în lemn
A crescut acum arde în inima
Pe care i-am construit-o
Dintru același pământ
Al cărnii de lut.
Cât de bucuros, mâine,
Voi fi să mă încălzesc
Din zvâcnirea-i unde
Vor arde gânduri!
Fără tine, însă, ea nu are
Suflare, oricât foc aș pune
În adâncul ființei sale!
Oricâte păduri aș strânge și
Le-aș preface în scrum ca
Să fie făptura casei vie
Nu aș putea să o fac
Precum o face
Inima ta!
Mâine, acolo,
Voi aprinde focul
Din vreascuri uscate
Și de căldură mă voi bucura
Imaginându-mi că este
Cu mine întreagă
A ta făptură
În toate.
051.147
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Poezie
Cuvinte
148
Citire
1 min
Versuri
36
Actualizat

Cum sa citezi

Nincu Mircea. “Foc.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/nincu-mircea/poezie/14187553/foc

Comentarii (5)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

@cont-sters-2743Șșters
acest poem mi-a plăcut prin sentimentele lui calde, prin dragostea arătată. Mici chestii de corectat: ce am construit-o devine pe care am construit-o sau, pe care-am clădit-o. Și acolo, la același pământ al cărnii de lut, ar trebui făcut ceva. Trecând peste toate aceste mici neajunsuri, poemul mi-a transmis o stare de bine.
0
@papadopol-elenaPEPapadopol Elena
"Pe altar îi voi așeza vreascuri
Adunate de printre trupuri
De copaci cărora le-au
Putrezit brațele.

Și mă voi minuna cum
Lumina soarelui care în lemn
A crescut acum arde în inima
Casei ce am construit-o
Din același pământ
Al cărnii de lut."

M-a impresionat această confesiune și convingerea că lumina soarelui își lasă amprenta asupra oricărui lucru din existența noastră. Am remarcat simbolurile care au puterea de a aduce în prim-plan căldura: lemnul, soarele, casa, inima...
Eu am o variantă pentru strofă a treia:

Și mă voi minuna cum lumina soarelui crescută/ ascunsă în lemn arde acum în inima
casei pe care am ridicat-o
din același pământ
al cărnii de lut.

Aceasta e doar o propunere, dar poemul dumneavoastră are calități evidente. Am simțit, pentru mine, bineînțeles, că o putere mai mare ar avea-o verbul "a ridica", în locul verbului "a construi". Îmi pare bine că poemul a fost evidențiat de comentariul domnului Ionuț. Am lăsat și eu un semn, sperând că nu am deranjat.
Mi-au mai plăcut versurile acestea:

"Fără tine, însă, casa nu are
Suflare, oricât foc aș pune
În adâncul inimii sale!"
Foarte frumos poemul!
0
@stanica-ilie-viorelSVStanica Ilie Viorel
mi-a plăcut,
rămână cum o fi, dar propun :)

Și mă voi minuna cum
Lumina soarelui crescută în lemn
acum arde în inima
Casei ridicate
Din fibra cărnii de lut.
---
Cât de bucuros voi fi,
şi mâine,
să mă încălzesc
De la inima casei
În care ard
Îndepărtate
Gânduri!

---

Fără tine, însă, casa n-ar avea
Suflare, oricât foc aș pune
În adâncul inimii sale!

---
Mereu, în inima casei,
Voi aprinde iar focul
Cu vreascuri uscate.


să fie cu folos!
0
@liviu-nanuLNLiviu Nanu
Repetiția este o figură de stil, dar aici cred că ai exagerat. casă, casei apare de cinci ori într-un text destul de scurt. Cu_căldura iar nu sună bine. Și căldura apare de trei ori.
Cu scuze pentru deranj
0
@nincu-mirceaNMNincu Mircea
Vă mulțumesc pentru observațiile dumneavoastră obiective și constructive!
0