Ottilia Ardeleanu

într-o zi un bocanc m-a strivit iar lacrimile mi s-au spart în definiții de culoare printre gene după ce m-a cules inutil obiect aruncat aiurea nici măcar într-un coș ori la groapa

pe noptieră lumina șterge cu o mână tremurătoare Biblia rugăciunea de seară mă-ngenunchează prima dată a fost Cuvântul oare știu să mă rog pe lângă ea mă simt defectă privea în gol și

de-ajuns să mă privești ca pe-o icoană cămașa se descheie singură coboară trepte de mătase pe rând toate se desfac la picioare efecte mă învelești repede cu dragoste deși nu e nimeni cu

doar ierni am donat primăverile sinistraților să-și poată ridica lanuri dintre rădăcini case dintre coroane diguri spaimelor râul să-l mute la marginea suferinței am dăruit verile

într-o carceră invizibilă joc rolul de om bun între pereți vanitoși uneori gonesc din mine cum fug șinele de tren mă-ntreb dacă sentimentele au margine și dacă nu cumva mă tem să nu cadă

are un aer ascuțit dimineața un bisturiu care croiește tipare de oameni răni se expun pe trotuare maidaneze de cartier mirosuri grele avansează în funcție organele au tumori la radiografie

mi-amintesc ochii pe care-i făcusem săriseră din arcuri cum sare piatra din praștie doboară vrabia ce încântare a triumfului apoi privirea mamei mai grea decât lovitura și golul din

de la bunica știu săpunul de casă spală orice pată pesemne de aceea tenebrele au curățat trupuri fragede Dumnezeu nu știe în ce apă să boteze (17 august 2010)

la apă curent gaze carne legume fructe medicamente săpun pastă creme șampon deodorant sare de baie sumară îmbrăcăminte tanga minijup sutien mă mai gândesc colier de plastic talisman

ne strângeam ciorchine după ce dădea pedagoga stingerea sub cort de întuneric chicoteam ne dădeam coate țintind-o pe iolanda cu plete de vânt turbat buze senzuale de gustat ca

îl dau naibii iau o pauză ca la școală când chiuleam cu clasa și megeam în parc închiriam două-trei bărci dădeam la rame câteva ore băieții recitau eminescu se credeau luceferi noi

Într-o zi, vrăbiuța și vrăbioiul s-au aciuat la streașina casei. Bănuiesc că le-a plăcut cum șuieră vântul prin fluierele de iarbă, a relaxing music. Dimineață de primăvară evlavioasă, așezată ca o

să ai curaj a recunoaște cât ești de laș să-ți revendici drepturile nu să le aștepți ca pe iubirile de-o noapte de ipocrit doritor să pari ceea ce nu ești scoțând capul ca să te

pare în siguranță firul de care atârnă rugină depusă cu grijă dintr-odată sare automat totul cade în întuneric bâjbâie până la candelă (14 august 2010)

merg prin deșertul inimii îmi duc propria fereastră împărțită în patru uneori o simt atât de grea că o las jos sprijinind-o de iluzii mă așez într-un fotoliu de gânduri privind prin

cântă la slujbă în haina de blană ușor zdrențuită de mărăcinii orașului treptele bisericii se cutremură cum dinții (cla)vecinului ciupesc din psalmi iar ei se împrăștie note în mozaic

orașul meu este un autobuz în care vântul suflă atât de tare că auzi tot ce nu vrei gândurile stau pe scaune țepene asudează se șterg cu dosul palmei își dau binețe ori se uită cruciș unele

gândul la tine nu ține loc de tine nu eu vreau să știu ceașca de cafea stingheră cu un abur mimat de parcă ți-ar adulmeca pașii patul care-ți strânge în brațe pernele privind tavanul

tabăra e-o babă care adună copii și le spune povești cum era odinioară cu fustă nisipie coliere de scoici curcubeu legat la ceafă încheiată decent la nasturi și ochelari înrămați de raze dinți

neagră integrală abia scoasă din cuptorul orașului lângă marea cană cu apă pe un ștergar din nori de borangic cu motive soare flăcăruie pâlpâie în candela apusului dând de pomană

fură gânduri vise mințile cotrobăie prin toate camerele inimii răpind dragostea jefuiește nopțile din sânul familiei te amenință cu țigară după țigară ca un pistol în gură lâng-un șir de

când îi văd cum se ceartă pe stradă în apartamente luxoase peste tot cum scuipă înjură de lume și de pământul acesta pentru care nu mai putem număra morții nici măcar gropile ce știu ei ce

cade cortina după othello moartea aterizează fără parașută producția la hectar tinde spre minimizare preinfarctul de medicamente se datorează soarelui pasărea în picaj se dedă cătării de