Poezie
din păcate
rătăcim
1 min lectură·
Mediu
gândul la tine
nu ține loc de tine
nu eu vreau să știu
ceașca de cafea
stingheră
cu un abur mimat
de parcă ți-ar adulmeca pașii
patul care-ți strânge în brațe
pernele privind tavanul
încercănat
fotoliul ținând pe braț
ultima carte de versuri
deschisă la sentimente
muțenia grea a camerei
tăcându-mi întruna
of carnea asta care scrâșnește
în focul lăuntric de câte ori
ceva trântește ușa
da ușa iubirii
mai știi când m-ai trecut pragul
și-a trebuit să te apleci
până la buzele mele
ceasul repetă
ca-ntr-o piesă în care
personajul vorbește cu ecoul
când ești
mi se pare că nimic nu
se mai poate întâmpla
decât moartea
chiar și lucrurile pe care
nu-mi place să le fac
au strălucire
îmi sunt deodată necesare
numai că
(8 august 2010)
002231
0