Poezie
iolanda
sub scara iluziilor
1 min lectură·
Mediu
ne strângeam ciorchine
după ce dădea pedagoga stingerea
sub cort de întuneric
chicoteam ne dădeam coate
țintind-o pe iolanda
cu plete de vânt turbat
buze senzuale de gustat ca aperitivele
atletă îi sfârâiau călcâiele după băieți
naivă toți o băgau sub scară
odată am căutat-o cu disperare
sunase o rudă nici prin minte nu-ți trecea
pentru prima oară ne-am prins de locul îndrăgostelilor ei
trecătoare
niciodată același
avea o țigară între buze
ți se părea că vezi steaua norocoasă
în bezna care se înghesuia în suflet
plângea luase țeapă
se întâmpla de fiecare dată
acum speranțele pieriseră
în lațul înnodat cu iluzii
bătăi de inimă strangulate
ne-am speriat
tovarășa avea privirile rătăcite
nu pricepeam
de ce se temea
anchetă verificări țipete reproșuri
a zburat cu scaun cu tot
directorul destituit
iubirea luată în colimator
la ferestre de adolescent
doliu
(16 august 2010)
043715
0
cu umor subțire, \"povestea\"
se desfășoară tip-til...
Hm, a fost și în viața mea o Iolandă;
cu șoldurile ceva mai generoase...
Vedeți ce putere aveți în acest poem,
dacă mi-a declanșat o regresie în timp?