dumnezeiesc

eu as \"complica\" putin povestea ta de dragoste, pentru a o scoate din facil,
scuza-mi indrazneala, ultimul cuvant e oricum al tau :)

e de-ajuns să mă privești
cămașa se descheie singură
pe rând toate
se desfac
si ceruri si mări

nu e nimeni cu noi
doar o icoană
ne sărută
pe rând

încântată de trecere și mulțumesc pentru opinie. varianta propusă este frumoasă, însă, schimbă nuanțele. poate părea un simplu text. nu știu.
deocamdată, voi lăsa așa.
pot regândi, dar nu acum.

mulțumesc, încă o dată. și nu e vorba de îndrăzneală, apreciez sinceritatea.

Ottilia, cu drag

Un poem în care se vede progresul. Aș înlocui cumva ultimul vers. Mi se pare foarte reușit. Cu prietenie, Ioan.

Mulțumesc, Ioan, pentru trecere și cuvinte.
ultimul vers e important. va rămâne.

Ottilia Ardeleanu

Îmi permit o mică sugestie: Termenul icoană apare de două ori în text și o dată în titlu. Ar trebui mers pe sugestie sau căutate sinonime...
Cu scuze pentru deranj
al 68-lea cititor,
anton

mă onorează trecerea dumneavoastră pe aici. niciodată să nu vă gândiți că m-ați putea deranja. îmi face plăcere. am modificat, deocamdată, titlul.
vă rog, mai \"deranjați-mă\" când aveți timp!

vă mulțumesc frumos,

Ottilia Ardeleanu

M-ați obișnuit cu texte în care
subtilitățile erotice erau,
bine chivernisite.
Într-o poveste, așa cum sugerează D-na Crăciun.

Credeți că femeia din acest poem
este prima care se simte dezbrăcată
de privirea bărbatului, singura care simte
că o părăsește borangicul cu durere,
că inul o trădează și-i cade la picioare,
că muselina se evaporă de pe venusianul munte?

Vă somez cu drag să continuați poemul,
să-i creșteți o poveste, dincolo de
starea feciorelnică de acum...

după așa o muștruluială, a trebuit să las altele și să revin, de urgență, pe text.

ideea poemului este chiar \"starea feciorelnică\" de care amintiți și nu altceva.
mi s-a părut că doar acele versuri spun ceea ce trebuie, în simplitatea în care îi stă bine unei fecioare și, de asemenea, că ultimul vers spune totul. se pare că m-am înșelat.
am mai adăugat câteva versuri, care cred că pot întregi poemul. Și poate că îi conferă și o notă poetică.

Vă mulțumesc foarte mult pentru intervenție.

Ottilia Ardeleanu