Ottilia Ardeleanu

se cațără pe zid uneori ajunge la geamul înalt fără să mă zărească alunecă înapoi supărată își adună copiii scâncind înveliți în aerosoli grijulie îi adoarme cu basme marinărești îi lasă

am absolvit niște ani de viață studii firești de la cei șapte ani de-acasă până la singurătatea asta care a trișat m-am specializat în iubire chiar dacă la început am pornit prin a săpa

se strecoară îmi adulmecă papilele și mă linge ca o cățea puiul umed excitant curge filon de miere polenizez florile de mușețel cu gustul unui sărut exploratorul acestui loc sacru unde mă

să ne legăm gândurile de perne să ne rostogolim trupurile unul spre altul să ne privim prin două stele căzătoare apoi să țintuim tavanul și de acolo două rachete singulare să depășim

nu sunt în apele mele am primit un telefon aseară m-a neliniştit am fumat mult dacă arunc o privire în scrumieră zac vreo zece mucuri fără chef de viaţă mi-am făcut un ceai am citit ceva

dăduse toamna în oameni dumnezeu tânăr și trist făcea autostopul iubitule să-l luăm cu noi mai singur ca niciodată mai neîncrezător a intrat în vorbă o turbulență bizară ne îngrijora nu știam

În liniștea deocheată se plimbă o mâță complet albă. Pare un palimpsest aruncat pe iarba înrourată de câteva cicori. Un flutur la fel de alb virează pe lângă o frăguță aplecată peste gard ca o țață

lumea suferă de cancer moare lumea noi ascuțim cuvinte de îndepărtat căutăm doctori căutăm remedii ne căutăm nicăieri cerul nostru de tumori s-a întins dintr-atâta injectare cu oameni îi

viața e făcută din chestii iubiri trecătoare dezamăgiri stivă așteptând să fie duse la marginea lumii așa cum visele mele cu tine cu nopțile acelea în care îmi spuneai tot felul de lucruri mi

o vegetație explozivă nerăbdarea pe atunci pașii tăi cunoșteau un drum verde împrumutat din mersul pământului șerpuiau toate și toate ieșeau dintr-o tăcere senzuală ochi de copil aproape în

se iscă din te miri ce odată o vezi că se întunecă și te învârte pe deget inel inel de aur dezlănțuită și burlescă de se crapă norii în patru se despică zările și apele își ies din

unii ar putea spune că am buze inestetice fiindcă sunt pline dar jur că nu mi-am injectat siliconi altora li se par senzuale așa în nesomnul nopții când se îngână le găsesc de multe ori în

iubirea intră pe furiș cum pătrunde lumina acestui april în catedrală se înfășoară de câteva ori de piciorul mesei liturgice apoi de picioarele noastre coapsă lângă coapsă ne atinge pielea în

frate de miștocăreală suntem buni bagă tu din minte lemne și cărbuni de ar arde lumea ca pe jar încins scriitorul lumii azi ar fi aprins să ardă grătare de literatură scuipă frate scuipă

2 ore și jumătate de poezie, muzică, dans, recitare, actorie, prezentare editorială, revedere cu oameni dragi, cunoștințe noi, imortalizare, aură divină! Muzeul de artă Constanța - o gazdă mai mult

în rochia de mireasă aduni toate zăpezile anilor topite sau nu păstrează puritatea copilăriei între falduri și cute între sânii pe care urmează să-i dăruiești pentru viețile care îți vor urma se

îmi trag ziua pe cap sufocată de singurătate stau așa în pielea goală a gândurilor lipsită de bărbat hălăduiește o umbră sumară pe șubrezii pereți răciți cu fiecare șir de litere lung și fără

pare în siguranță firul de care atârnă rugină depusă cu grijă dintr-odată sare automat totul cade în întuneric bâjbâie până la candelă (14 august 2010)

de la bunica știu săpunul de casă spală orice pată pesemne de aceea tenebrele au curățat trupuri fragede Dumnezeu nu știe în ce apă să boteze (17 august 2010)

nestemată iubirea de el nu face lucrurile să-mi fie mai ușoare la fel de aplecată de păcate seara un înger îmi coase aripile durere cu durere îndeplinesc voința lui nestemată iubirea

de ce ar trebui să mă înțeleagă cineva tocmai acum când nu vreau să mă fac înțeleasă chiar acum când nici înțelegerea nu ar încăpea în mine dinadins locul acesta e bine zidit închis în

nu prea am prețuit apropierea ne făceam de lucru fiecare în peticul lui de viață fugeam de atingeri ca de un rău de mare greșeală din greșeală urcam treptele despărțirii prea curioși de a ști ce

poeții au câini de cuvinte în suflet mușcă în gând din buzele femeilor ies mai înfometați ca niciodată dragostea o scriu printre dinți cu salivă ca și când pe oriunde visează se află