din adânc de privire

"Continuam să înot în ochii tăi, trecusem de balize
Așteptam să aud pe vreunul strigând „Heeelp!”
Da' de unde, pustiu ca peste tot în marea asta înșelătoare."

Am citat versurile acestea, nu pentru a reproșa ceva incorect, ci pentru a arăta că ați găsit aici o soluție pentru "pierderea de sine" în celălalt.

Cât de adevărate sunt versurile "țipătul unei lacrimi de/ fericire nu se/
aude până departe" pentru a evidenția drama lipsei de comunicare autentică între oameni. Desigur, unii ar spune că sunt clișee.

Ce mi se pare nepotrivită aici este așezarea în pagină. Știu că este această tendință actuală a fragmentării discursive (o modă la care și eu apelez, uneori), dar mi s-ar fi părut mai adecvată o așezare clasică în pagină. Adică niște versuri lungi ar fi fost mai potrivite. Sigur, în opinia mea de profan în lnmea literelor.

o evoluție a imaginarului și a limbajului poetic. Poate poetul George Pașa are dreptate privind tăierea versurilor, eu am citit bine și așa, obișnuit cu modernismul și ineditul. Ultima strofă m-a frapat, e ceva inedit aici, precum o insectă intrată în ochi și care știe că va fi căutată. Poemul e de 10 și de remarcat, cel puțin în ultimele zile nu s-a scris la fel de bine.

foarte mult, domnule Pașa, și mă bucur că ați evidențiat simțăminte umane, cele mai importante rațiuni pentru menținerea în viață a unui text. da, sigur, mă voi gândi la o eventuală reașezare în pagină.

mulțumesc încă o dată,

Ottilia Ardeleanu

LIM, comentariul tău este încurajator, îmi face plăcere semnul tău de lectură.

sprijinirea in pleoapa de jos, se si vede acel cineva gata sa intre si anuntindu-ne , parca parafrazindu-l pe cristos "nu ma plingeti pe mine", "nu ma cautati am coborit intr-o viata"; stii ca cele mai profunde avc-uri se produc crucis, la fel si omul tau intra prin ochiul drept , asociat cu ratiunea si coboara in inima sediul sentimentelor, f nimerit traseul ales ceea ce imi dovedeste ca nu l-ai scris la intimplare; domnul muresan are dreptate este un text de 10...si domnul pasa are. imi place din ce in ce mai mult!

Dan-Petruț Cămui, mă bucură felul artistic în care ai văzut textul, conotația biblică, de asemenea.