Ottilia Ardeleanu

voi fi. Mulțumesc.

un poem care mie uneia îi place pentru sinceritate, degajarea cu care este scris, imaginile creionate cu abilitate. titlul m-a făcut să zâmbesc. pare că dragostea e o fugă. clasică. ori un simplu filament pentru (i)luminare!
acolo, aporeic nu este aporetic? eu așa cred.
finalul este criminal! (ca să fiu la context).
pentru mine, un discurs de stea.

este un text nerebel, ci efectul unor constatări/ observații/ realități care s-au petrecut de-a lungul vremii, pe aici (că în acest spațiu mă apropii și eu ușor-ușor de douăzeci) și nu numai, este un semnal de alarmă la modul general, nu trage de urechi pe cineva anume, dar poate fi un reproș tuturora pentru că toți vrem să fim citiți și comentați, nu cred că sunt excepții. Toți vrem stea în frunte, mai ales cei care au păreri supraomenești despre ei... Însă, nu prea suntem în stare să dăruim înainte de a cere.
Voiam să aflu păreri și mă bucur că ai intrat și ți-ai spus părerea, iar pentru asta îți mulțumesc mult, mult.
Interacțiunile cu ceilalți vezi și tu că diferă de la caz la caz. Nu putem impune cuiva să ne agreeze scriitura. Așa încât, cred că mai important este să comentezi, chiar nefavorabil, dar elegant, decât să nu comentezi deloc.
Rămâne la latitudinea fiecăruia să tragă propriile concluzii. Repet, textul nu vine să lezeze ego-uri, ci își dorește o normalizare a așteptărilor noastre, cei care interacționăm, sper, în folosul și evoluția cuvântului scris/ citit/ comentat.
Mulțumesc din suflet, Florina, pentru rezonare.

mulțumesc pentru com.

știu cum e să fii tu însuți cu poezia ta pe buze și în inimă, să inspiri și să expiri versuri care să te înalțe. am urcat trepte de emoție pură. poezia nu va fi niciodată o luptă, ci doar bucurie, împlinire, miraj... un descântec pentru pace, libertate, iubire!
tare frumos discursul tău, împovărat deja de amintiri!

și i-aș zice (acestuia și celorlalte): poem pe mai multe voci, și nu colectiv, am așa un (cu)tremur când aud cuvântul acesta.

un poem agreabil, ritmat, bogat în conținut.
Felicitări vouă! Nouă! Curând am să trimit și eu sonorul versurilor.

domnule Liviu Nanu, felicitări și dumneavoastră, felicitări și poetului dintre stele, Adrian Firică, cel care de-a lungul vremii mi-a făcut onoarea de a se fi aplecat favorabil și asupra unor poeme ale mele.
Mi-ar plăcea ca în concursurile viitoare să-l inserați și pe Radu Ștefănescu, aflat și el printre stele, un alt poet pe care l-am citit cu plăcere și cu care, de asemenea, am interacționat uneori.
Mulțumesc.

sunt onorată să fiu pe podium chiar la primul concurs Poemul lunii și vă mulțumesc tuturor și fiecăruia pentru ascultare și votare.
Cred că și votanții merită să se afle pe podium, fiindcă, pânâ la urmă, fără ei nu s-ar mai fi întâmplat nimic.
Consider, de asemenea, că locul pe podium se cuvine fiecăruia dintre concurenți, întrucât poemele sunt unul și unul!
Pe podium merită și organizatorii, pentru idee, interes și munca depusă.
Eu mă înclin și în fața celor care nu au avut timp, curaj ori starea de sănătate nu le-a permis și îi îndemn să participe în oricare postură pentru că nu au nimic de pierdut!
Vă mulțumesc tuturor pentru felicitări, steluțe, dar mai ales pentru prietenie!

Erika, mă bucură empatia, m-a impresionat această "Industrie sentimentală!

am simțit înțepăturile acelui selfie, dar cred că am vrut să depășesc ironia și să caut un aspect pozitiv. dacă aș fi considerat ironia, nu aș fi dat steluță fiindcă între a iubi și a ironiza este distanță ca de la cer la pământ!
rămân la interpretarea mea și mulțumesc pentru acest 84!

de nota unșpe!
sărutul tău cireașă e ca Poarta Sărutului, într-un fel, așa am văzut-o eu în pașadina de față.
este exprimat sentimentul iubirii pure și dulci, ca un început de vară când se coc cireșele.
și nu degeaba este aleasă cireașa ca un comparativ pentru buze, fiindcă aceasta are calități ispititoare.
finalul îmi pare cumva contrastant, adică poți avea ori nu parte de cireașa dulce și ispititoare. desigur, și dunga de tristețe insinuează că cireașa nu este dulce în oricare context existențial. ideea este cumva că iubirea este dulce-amară.
îmi place mult acest al 84-lea, așa că, îmi exprim aprecierea.

felul în care mi-ai trimis ecoul lecturii și al emoției tale mă onorează și mă bucură așa ca pentru un weekend așteptat numai pentru poezie și relaș. În următoarele două zile voi fi părtașă la câteva evenimente succesive dedicate poeziei și poeților.
Mulțumesc. Îmbrățișări.

Gabi, este într-adevăr un act real, realitatea mă inspiră mult, și consider că nu e nevoie de multe cuvinte ca să exprimi un simțământ, ceva evident.
Chiar am un volum, Doze de plăcere, în care folosesc instantanee lirice pentru a introduce o (altă) poezie.
Consider că ajungerea la inima unui cititor depinde mult de cum poate transpune acesta versurile.
Încă o dată, mulțumesc.

mă bucură mult reacția ta și felul în care ai simțit. Este un tablou real, să știi, de acolo au pornit cuvintele. Apreciez mult faptul că ai rezonat. Și, mai mult, faptul că ai reținut "atingeri"-le mele. Sunt onorată și prin faptul că ești un bun scriitor și comentator literar.
Da, copilăresc în fel și chip :)
Mulțumesc din suflet.

mulțumesc, Florina, comentariul tău m-a uns pe suflet. Chiar ai darul de a pătrunde în miezul textelor, iar comentariile tale sunt savuroase! Și nu mă refer numai la cele de sub textele mele.
Gânduri bune!

da, au importanța lor, nu ne îndoim de asta.
într-un text scurt apare și o dizarmonie fonică: "între_treceri". cred că se poate evita.

cercul vicios al vieții, condus cu măiestrie de inspirația ta, dragă Gela!
Ioachim nu este un oarecare nume. Este tatăl Născătoarei de Dumnezeu!
Ei, da, chiar nu e bine să te întristezi Duminica, fiindcă ea este ziua lui Dumnezeu.
Cu toate astea, poemul zice despre isprăvile tinereții, bătrâneții și despre lucrurile lumești.
Da, finalul este dureros, dar adevărat. Depinde de fiecare cât își acordă din tinerețe până la bătrânețe!
Mi-a plăcut acest muzeu al oaselor dus până acolo unde se alege praful! imagine/ idee/ metaforă deosebite!

inima poate fi mobilul unei afaceri, totuși, transpunerea unui univers sufletesc în unul vandabil, din iubire, poate fi un subiect care să fie demn de meditație și oratorie. Aduci în discuție atribute umane care de multe ori se pierd în abisul indiferenței. Aș corecta: "bunului simț" corect este> bunului-simț; "Gurile bune spun că nu uită ci așa vrea ea...": Gurile bune spun că nu uită, ci așa vrea ea...
Însă, textul este apreciabil, din punctul meu de vedere, și chiar citibil pe Radio Agonia, cu tonusul lui fericit!
Bun!

obsesia lui încă o sută, gradual, dă putere întregului. în fond, este vorba de acea putere în a se scălda în rachiu, ca și cum în asta (con)stă puterea masculină. o stare halucinantă!
finalul vine ca o piatră aruncată asupra păcătosului!
interesant discurs!
apreciez.