Poezie
Mă numesc iubire
poem ars din pădurea de sârmă
1 min lectură·
Mediu
în tâmpla mea crește o pădure de sârmă,
unde corbii se ceartă cu becurile stinse
îmi cos inima cu ață de neon,
și râd-
de parcă tăietura ar fi o fereastră spre cer
din rană țâșnește focul,
înghite pădurea, corbii, și chiar noaptea-
până rămâne doar un cuvânt
ars, dar viu-
mă numesc iubire.
04500
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Erika Eugenia Keller
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 54
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 10
- Actualizat