unde nimic nu mai e

Poemul tau ce ma pătrunde, cu putere surprinde ruptura dintre iluzia virtuală și dorința autentică de apropiere. Cuvintele „trufașe”, „fluturi inimi sori” și „plăceri prefăcute” marchează artificialitatea comunicării online, în contrast cu absența atingerilor reale. În spatele imaginilor grafice rămâne o ființă „pustiită”, prinsă între amintiri și solitudine. Finalul, cu „bestia de singurătate”, aduce un impact brutal, transformând fragilitatea melancolică într-o constatare crudă. Poemul trăiește din tensiunea dintre nevoia de legătură și zidurile invizibile ale izolării. Las steluța pentru că poemul reușește să transmită, cu sinceritate și forță, golul dintre aparențele lumii virtuale și nevoia reală de apropiere. Îmi place contrastul dintre imaginile iluzorii („fluturi inimi sori”) și duritatea finalului („bestia de singurătate”), care face ca textul să rămână în memorie. Este o poezie directă, fragilă și tăioasă în același timp.