Sari la conținutul principal
Poezie.ro
@ottilia-ardeleanuOA
Ottilia Ardeleanu
@ottilia-ardeleanu
Poezie

acestui tânăr

1 min lectură·
Mediu
un boem cu nouă vieți
ești
când pe acoperiș ca un motan care privește de sus
când la terasă la o cafea cu mult tutun inhalat în plămâni
deși mi-ai spus că medicul nu ți-a dat mai mult de câțiva ani
dar când ești foarte tânăr nu iei în seamă
ești chiar actor deși nu te legitimez
se simte din felul în care străbați scena lumii
prin nisipul verii ori prin bălțile din nevoi urât mirositoare
te-ai născut spre a dovedi că destinul este Dumnezeu însuși
iar abandonul e doar o lipsă de caracter
o stare infecțioasă a deznădejdii că nu poți
însă darurile
mai ales cele cu suflet
sunt partea stângă a oricărei ființe
și dacă renunți
înseamnă că ai murit mai devreme decât ți-a fost scris
insomnia este calvarul prin care
vei străbate ultimele visuri
oripilate de întunericul de a nu ierta
singurul drum este cel al iubirii
oricât de întortocheat
la capătul lui este mereu un licăr
și un om trimis anume
051054
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Poezie
Cuvinte
165
Citire
1 min
Versuri
24
Actualizat

Cum sa citezi

Ottilia Ardeleanu. “acestui tânăr.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ottilia-ardeleanu/poezie/14193382/acestui-tanar

Comentarii (5)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

@leonard-ancutaLA
Leonard Ancuta
nu stiu de ce anume, dar acest text mi se pare cel mai reusit al tau din ultima vreme. chiar sub aerul sfatos, se vade fragilitatea, emotie probabil a unei renuntari sau nereușite. cam asa ajunge la mine, dar macar ca e construit atent si fara balast.
0
@erika-eugenia-kellerEK
Distincție acordată
Erika Eugenia Keller
Poemul are vibrația unei spovedanii rostite sub lună și blândețea unui oracol care știe să aline. Am simțit frumusețea contradicțiilor tânărului – motan boem pe acoperiș, actor fără legitimație, copil al vieții și prizonier al propriilor neliniști. Versurile despre abandon și darurile cu suflet au forța unor incantații grave, iar finalul, cu drumul iubirii și licărul de la capăt, aprinde o lumină care sparge întunericul. Este o poezie ce respiră, vindecă și îndrăznește să ridice sensul deasupra disperării. Stea mare, galbenă și stralucitoare.
0
@ottilia-ardeleanuOA
Ottilia Ardeleanu
vă mulțumesc mult pentru lectură, empatie, luminiță. Mă bucur că a ajuns la voi suflul unor gânduri cât se poate de reale.
Nu în ultimul rând, mulțumesc mult pentru recomandare!
Onorată!
0
@zavalic-antonia-luizaZA
Zavalic Antonia-Luiza
Un poem ce vorbește despre destinul unui artist (eu una intuiesc a fi poet) ce dăruiește frumusețe prin însăși existența/creația lui. Evident va arde mai repede decât majoritatea, dar oare care este până la urmă farmecul vieții? Dacă nu această dorință de a străluci puternic într-o lume în care lumina este tot mai rară.

Mi-a plăcut în mod deosebit:

“însă darurile
mai ales cele cu suflet
sunt partea stângă a oricărei ființe“ (ce frumos scris, o bijuterie în cuvinte)

“singurul drum este cel al iubirii
oricât de întortocheat
la capătul lui este mereu un licăr
și un om trimis anume”. (cât de mult adevăr).


0
@ottilia-ardeleanuOA
Ottilia Ardeleanu
îmbrățișez în cuvânt, Antonia. Mulțumesc.
0