Ottilia Ardeleanu

diminețile de toamnă reci articole de scris totdeauna mă îndeamnă spre un orizont permis frunzele tind să se-aștearnă pe armonici de hârtii poezia să mă cearnă în refrene colilii se

viața e mai picasso cu portretul său jumătate moarte o gură de femeie în anturajul bărbiei unui bărbat simulator de zâmbet viața pare mai binedispusă în jumătatea ei poartă pălărie de

tata avea o vioară și pe mine mă avea aproape în fiecare zi o scotea dintr-o cutie neagră și o apăsa peste tot ca să cânte iar ea se smiorcăia parcă eram eu când tata își dădea oarecum

îmi pun botnița antibârfă tu pe cea antigargară și ieșim să plimbăm fiecare câinele din noi (niciunul nu latră însă umblă cu limba scoasă e momentul să zburde) pocnesc muguri pe ram sau

nu doar de la bukowski afli despre existența admisibilă alături de un motan mai degrabă despre lucruri mici mici acelea care se unesc totdeauna să dea oarece valoare fiecărei zile despre cum sună

surprinzător cum el apare apare și ea niciun atelier nu desparte nepoezie de poezie totul curge chiar și regretele observațiile sfaturile au licăriri blagiene simt un fâșâit în pagină nu cred

pe burlane lumea rece ca Ochiul dracului păcălit bate la porii unui vânt deschis în pieptul albastru insuportabil de cumsecade intră prin toată ființa o neliniște pune preț clipelor care macină

de multe ori îmi vine să cred că stelele sunt lumânări aprinse de cei dintr-o lume paralelă pentru noi muritorii de rând

de la o vreme locuiesc în cuvântul meu ca în orașul de pe țărm acolo nu pot să strig când îmi vine să zic ce am de zis aici trupul îmi este implantat cu alb sar când într-un picior când pe

ninja alergând prin cotloane cu fața acoperită de șaluri negre sabia pregătită de atac se rostogolește se pitește printre tufe spionând întinde gâtul girofarul scrutează cu un deget la

casa pe care mi-o faci e o poezie de lut cu degetele tale o ridici mă numesc ana și aștept să mă chemi pe mobil eu să pregătesc repede ceva la microunde să dau fuga la market pentru apa

înainte de toate o femeie caldă o pâine de femeie la masa singurătății când trebuie să prinzi ultimul vapor și după ce vei fi răscolind mări și țări și mă vei fi ținut fără somn și fără niciun

de ce se face crucea din piatră e simplu ea este suma pietrelor primite de-a lungul vieții unele răni niciodată nu se închid acolo încă mai încap bârfele lumii de câte ori văd o cruce fac

orașul începea de sus din forfotă șerpii își aruncau sâsâielile colorate peste cuiburile ierbii agățate oarecum la balcoane scări de lumină coborau în cute de culoarea libertății un fel de

gălbenușul dimineții plesnește forfecat de clești de crab se scurge prin scoica depărtării dâre aprinse ca lumânări de înviere urcă pe zidurile adormite ciupind umbrele ceară topită pe

Poeta Luminița Zaharia este la a 18-a carte de poezii, numită Singură-n simulator, apărută în 2020, la editura Astralis, București. O citesc de suficientă vreme pe Luminița și consider oricare dintre

am o vârstă frumoasă nu divulg vă propun să mă priviți și să vă spuneți părerea apropiați-vă așa mai faceți un pas ușor la dreapta mă vedeți nu aici aici unde se află cuvintele dacă

știi când ai frisoane de dragoste e una și când ai frisoane de boală e alta ai impresia unui fel de nemurire absurd nu-ți prea dai importanță preferi lucruri urâte uneori te prostituezi în

fac mâncarea ta preferată fasole cu ciolan afumat tot timpul cât pregătesc ingredientele zâmbesc fiindcă știu că te va bucura doar ambientul te va face cum intri pe ușă să dai jos de pe tine

au ieșit în stradă întâi ghioceii pentru aducerea la cunoștință a nevoii de viață apoi niște nămeți revoltați pentru oamenii nemulțumiți de aerul cenușiu al zilei toți lătrătorii de

pe stradă soarele merge ca o cocoașă în spatele meu toată lumea îl arată cu degetul unii mai curioși chiar vin și pun mâna atunci simt o lejeritate de parcă fiecare se depărtează cu o rază din

nu îmi place poezia creață pătrată simetrică înflorită mirositoare bombastică scremută lângă ceaunul cu sarmale umplută cu rahat spumegând pe la gura țapului colindată sorcovită ori