mi s-a pus pata

Imagine mare, măreață, temă de meditație și umplere a retinei. Iată ce pot zice despre acest poem. Cred că e unul dintre cele mai reușite texte pe care le-am citit în ultima vreme pe agonia. Păcat că cititorii au trecut pe alături. Finalul e mirific.

și îți mulțumesc. e cel mai plăcut lucru să știi că emoția proprie trezește emoții. cuvintele devin, astfel, nemuritoare.

Ottilia Ardeleanu

abdic l-aș înlocui. sună prea formalist și solemn în context.
apoi, nu înțeleg: soarele ori e mort, ori e rănit și se târăște?

doar mă gândesc la ipostaza morții soarelui. el se târăște, de fapt, către.
iar cuvântul acela, voi vedea ce și cum cu el.

îți mulțumesc frumos pentru trecere și sugestii.

Ottilia

atunci poți folosi un condițional-optativ și poți articula nehotărât: \"un soare mort nu ar șterge\".
așa s-ar înțelege că nu este vorba despre un fapt deja întâmplat și deci ai evita confuzia.

în acest moment chiar nu-mi dau seama cum că nu se poate înțelege intenția.
îl mai las așa. timpul va limpezi nelămurirea.
mulțumesc pentru revenire.

Ottilia

ottilia, e formulat stângace și vag. și mai ai la final tot un substantiv articulat hotărât - astrul.
iar asta nu face decât să accentueze problema: soarele mort, astrul rănit. vezi-le așa, poate așa te izbește.

indicativul prezent pe care-l folosești și colo, și colo introduce o confuzie de neiertat într-un text așa scurt. căci această confuzie privește chiar ideea, nu un detaliu.

fără idee clară, textul se anulează pe sine.

scuze de a nu fi răspuns mai devreme. au apărut alte probleme.

„mort”, aici, se traduce prin „în stare de mort, ca un mort, asemenea unui mort” – aceasta este ideea.
nu voi schimba cu optativul pentru că ar indica o stare incertă, ori eu nu asta vreau. Din contră, simt nevoia accentuării faptului că, în postură de mort, soarele nu va mai avea efect, trebuință (acțiune viitoare, nu este prezentul).

Poate că, pentru a nu se face vreo confuzie, aș putea lăsa „soarele” separat, trecând restul versului dedesubt.
Voi reveni, cândva, pe text, pentru limpezire, și dacă voi găsi necesar, atunci, voi face unele modificări. Promit.

Mulțumesc, încă o dată, pentru sugestii.

Ottilia

ma intorc si eu, precum Colombo (cu aratatorul la tampla) si zic:

\"am înfipt soarele într-o lamă de cuțit
lavabil s-a scurs pe masă
pe scaunele singuratice\"

daca e substantiv, ce e \"lavabil\"?
daca e adjectiv, atunci avem de-a face cu un \"cuțit lavabil\", ceea ce n-ar fi tocmai rau, (pana azi imi inchipuiam ca exista doar cutite imposibil de spalat suficient de bine astfel incat soacra-mea sa nu aiba nimic de obiectat).

in fine de ce sunt scaunele singuratice? au linga ele o masa, sunt toate, sunt impreuna, stapana e cu ele, in fine, formeaza o mica familie...

dacă e ca un mort, dar nu e mort, zi asta, ottilia
căci tu spui ca e mort deja, înțelegi?

e chiar atât de simplu, of.

Radu, sunt convinsă că ai înțeles ce și cum trebuie. chiar că nu e nevoie de explicații.

Mădă, bine. am să găsesc o variantă de modificare acolo, spre clarificare.

Vă mulțumesc amândurora.

Ottilia

ba nu e clar deloc. in fond, de ce sa infigi soarele intr-o lama de cutit, si nu invers?

in treacat fie spus, in locul soarelui, eu as fi ripostat, abdicand fie lipitoarea, fie lavabilul. sau de ce nu, disecand ceva la indemana, un scaun, ceva acolo. asa, de-al dracu\'. ca decat mort si lavabil, mai bine viu si lipicios. nu?

Ra(du), tu, da, ai fi ripostat. el, nu.