Ottilia Ardeleanu

o umilință pe care o plătește "tarabagiul": vinderea poeziei în târgul de sclavi. ai banilor.
umilința că îți vinzi propriul copil, sau că îl dai la schimb.
umilința că poezia poate valora doar conținutul unei sticle,
nici măcar gustul unei pâini câștigată cinstit, cu suflet.
umilința că discernământul nu se mai află în creier, ci în stomac.
umilința că ai putea investi în artă, însă nu o faci pentru a nu te simți vinovat, pentru a nu avea mustrări de conștiință.
umilința de a deveni ipocrit în fața criticilor, în fața apologeților
umilința de a te înfrupta din propriul sine
un cerc vicios al umilinței!

poetul nu merită asta! și nici cititorii lui,

Ottilia Ardeleanu

Leo, mulțumesc.

înțeles este că și poemele "ciuntite" (ca să le zic într-un fel) sunt parte din mine, și ele au (avut) rolul lor, că mă preocupă să fac lucrurile cât mai bine, și că, arta nu este o producție în serie de șuruburi. uneori, o (anume) cizelare poate distruge o parte a frumosului, poate chiar în totalitate, tocmai din dorința de a obține ceva și mai frumos, și mai aproape de perfecțiune. însă, ce-i drept, totdeauna am pus emoție, aproape în fiecare cuvânt, în ce măsură se vede aceasta depinde, în bună parte, și de receptor.

ceea ce mă bucură este faptul că te-ai hotărât, în sfârșit, să lași un comentariu aici. și că, e de bine. mulțumesc.

Ottilia Ardeleanu

fiecare poate percepe printr-o toamnă asemănătoare ori total diferită, dinlăuntru ori dinafară, de aceea nedeterminare, de aceea la limită...
totul este mai mult decât logic, matematic.
ce mă bucură e că toamna mea este de oameni care vin dinspre științific spre poetic.

mulțumesc mult.

chiar așa de grețoși suntem de ne vomită istoria?!

știi ceva, mă tem să nu li se facă rău și câinilor, de atâta plăcere...

ironie. bine drămuită în acest text.

Ottilia Ardeleanu

domnule Ioan-Mircea Popovici, pentru semnul de lectură. e-adevărat, viața se află pe undeva, sub toate formele ei...
și ce toamnă!

Ottilia Ardeleanu

1. nimic nu este constant, doar noi atribuim o anume constanță vieții și componentelor ei care au formulă chimică și pot fuziona, gradul de iradiere fiind o funcție de afectare care diferă de la om la om.

2.orice se petrece în realitate este o funcție fizică. un impuls. o mărime variabilă. dependentă de acele lucruri, acțiuni, univers în doi. mortua est.

3.dacă nu ar exista vecini, nu ar exista motive să simți că exiști. implicit toate bolile. nebuniile.

epilog: multe lucruri se pot întâmpla într-o octavă!

Ottilia Ardeleanu

copacilor, însingurare umană. cred că ți-a reușit discursul. vine o vreme când apusul însemnăm noi!

Ottilia

de bambus, un chip de ipsos, o mască ce trebuie să cadă, o durere care se va sparge odată cu mulura și "nezia" - simbol al victoriei și purității.

îmi place "organizarea" acestui text și "sculptura" lui.

Ottilia

Teo, mă bucură și mă onorează, în același timp, cuvintele tale. toamna asta se face vinovată...

Ottilia Ardeleanu

bun venit în această pagină! popasul pe text, comentariul judicios mă onorează și îmi fac plăcere. mulțumesc.

Ottilia Ardeleanu

ar fi posibilă o măsură pentru infint, aș considera-o pe aceasta: "punct - radă"!

"e-he-hei", m-a încântat linia baladescă din strofa cea lungă a poemului.
și mi-a mai plăcut că s-a făcut liniște: "pasărea furtunii s-a domesticit".

am să vă rog să revedeți începutul strofei a doua pentru câteva scăpări de tehnoredactare.

Ottilia Ardeleanu

mulțumesc foarte mult pentru trecere și comentariu.
același lucru îți doresc și eu, succes și numai bine!

Ottilia

vă mulțumesc pentru trecere și comentarii.

Dorin, am mai spus-o: asta a ieșit, chiar nu am vrut să omor cititorul :)

Radu, cam asta era baza textului, dacă aș scoate din "iubire", ea nu ar mai fi sută la sută, apoi, celelalte nu știu de ce ar trebui scoase, au rostul lor, chiar profund.

vă mulțumesc, încă o dată,

Ottilia Ardeleanu

se spune "a face ochii mari", dar dacă voiai un alt sens și pe care îl înțeleg, poate era mai bine să scrii: "ochii mi s-au mărit" (eventual însoțit de o comparație) ori altcumva.

felicitări tuturor!

apoi, dragă Vali, cred că poți face un portofoliu cu toate aceste prezentări de concursuri în care dai destule detalii însoțite de fotografii - amintiri plăcute peste vreme.

trecerea dumneavoastră pe aici mă onorează!

Cristian: îți mulțumesc pentru videoclip, mi-a plăcut "... toamna" lui Tudor Gheorghe, grațioasa contopire dintre cromatica toamnei și melancolica melodie.

Ioan-Mircea Popovici: vă mulțumesc mult pentru "ramura de măslin sălbatec", cu credință am s-o păstrez.

Felix: bun venit în această pagină! mă bucură reacția ta și îți mulțumesc.

din nou, mulțumirile mele, tuturor.

Ottilia Ardeleanu

fragmentele tale de roman, în primul rând pentru faptul că-ți asumi “cazul” protagonistului, atribuindu-i propria identitate. Începutul istorisirilor este promițător și mă aștept la o avalanșă de întâmplări, la o susținută atragere a curiozității cititorului, la cât mai multă acțiune și răsturnări de situații. Cu cât mai palpitant, cu atât mai aproape de a ține în suspans pe cel care deschide pagina.

însă, nu trebuie grăbit demersul, pentru că se strecoară greșeli:

vecinii cu cablu / vecinii care au cablu
arunca cu nisip și sare/ arunca nisip și sare
Eram un măr cu coaja lucioasă însă plin de viermi/ Eram un măr în coajă lucioasă însă plin de viermi

repară borurile - repară bordurile
Iarna îndepărta zăpade- ... zăpada
Avea și un televizor color, așezat pe perchet,/... parchet

Uneori poștașul aducea cîte o factură, alteori femeia de serviciu să ceară o găleată de apă. / Uneori, poștașul care aducea cîte o factură, alteori, femeia de serviciu pentru a cere o găleată de apă.
sau / Uneori, poștașul aducea cîte o factură, alteori, femeia de serviciu cerea o găleată de apă.

De unde, stătea polițistul nu ar fi putut să mă vadă - De unde stătea, polițistul nu ar fi putut să mă vadă
Cred că am făcut ochi mari - Cred că am făcut ochii mari
Mihai a deschis. - Mihai deschise.


aștept cu nerăbdare continuarea,

Ottilia Ardeleanu

text care a curs năvalnic (de) pe buricele degetelor și l-am scris ca atare. seamănă mult cu felul de așezare în pagină a poeziilor tale, e-adevărat, chiar îți așteptam reacția. Verbul acela mi s-a părut cel mai expresiv în contextul dat, chiar și prin sonoritatea "abrazivă". Mă mai gândesc dacă voi schimba.

Îți mulțumesc frumos pentru simbolul luminos și pentru cuvinte. Mă onorează.

Ottilia Ardeleanu

dragostea, dualitatea, plinătatea, fertilitatea, senzualitatea, erotismul și numai întruchipate printr-o coloristică de excepție. nu pot spune decât că m-au fascinat.

felicitări!

Ottilia Ardeleanu