Poezie
scrieți_mă voi
1 min lectură·
Mediu
la gândul că vorbim culoarea ochilor se schimbă
doar fața mea e un amestec de om de fiară de bizarerii
de-aceea când îmi spuneți că am scris ce-am scris și cum am scris
sau dumnezeu sau dracu’ poate înțelege
nimic deosebit pășesc lucid
trotuaru-i plin de voi și de noroaie
zăpezile n-apucă să coboare la pământ
sunt descompuse-n zbor cu răsuflarea
deși amiază soarele întoarce
lumina cum s-ar reflecta din ciob
văzduhu-i străbătut de păsări ce înoată
o mare moartă de la început
adeseori mă sprijin de copaci cu tâmpla
se strâng în ei cum ar trosni o navă
mi-e frig mi-e somn iar de pe ramuri picuri
mă-ngroapă-n miere în rășină și-n cenușă
frământ și mă frământ și-aștept să-mi ies din suflet
să mai primiți de sărbători din coca asta om
043.909
0
o frământare de gânduri pe care, poetule, tu vrei să ne-o transmiți.
să știi că omul este un fel de... ori una ori alta din cele ce ai spus.
super-exprimare aici:
"văzduhu-i străbătut de păsări ce înoată
o mare moartă de la început", cum nu se poate mai frumos!
și penultima strofă îmi transmite, viu, acel trosnet.
un poem pe care, da, și noi ar fi trebuit să-l putem scrie.
am citit cu plăcere,
Ottilia Ardeleanu