pe urme de colind

obosit rătăcitorul s-a oprit în sărbătoarea Nașterii Domnului trec sfinții pe scările mele pe treptele proaspăt spălate urme cu miros de Crăciun urcă-n arcadele pontice pași desculți în sfârșit/s-au liniștit apele/ pe-ai mei îi simt foarte aproape/ Nicolae zice să-l iert pentru gândul de ieri/ Gina visează Crăciunul/ în cabana de la corbu/ am așteptat liniștea asta/ în sfârșit/ fără de ce/ și fără nici un dacă/ totul este acum/ bine primit/ pentru că este/ din punctul radical/ pe șeaua calului/ cu creta/ scrisese-o intrebare/ toate bune?/ pot fi vreodată toate bune?/ am tăcut/ m-am sfătuit cu Tine/ la rândul Tău/ ai tăcut... și așa mai departe/ bat ceasurile în casa Pictorului/ fiecare ceas cu măsura și cântecul lui/ din spicul copilăriei/ holdele s-au întins în hotarele Tale urme roșii pe albul zăpezii acest acum în nod cu atunci decembrie-n scrisori plecate-n Voiaj degeaba Constanța, 22 decembrie, 2011 (cu răni vindecate-n colind)