memorii topite

Cred că aici ai ajuns la "adâncul din adânc", așa cum îi ziceai tu cândva. Cert este că, în ciuda unor închideri semantice, mai ales în final, transfigurezi un real subzistând în farmecul inocenței de altădată. Am observat că ai făcut niște modificări față de forma inițială, nu numai prin permutarea unor strofe, ci și în strofa a doua. Parcă "huruitul (acela) amenințător ca un j" devine mai elocvent.

cum jocul secund se oprise
undeva-cândva
lăsăm bila-n rostogolire
pe stradela vântului
la numerele 7 și 8



digul nou
se vede și el

"memorii topite-n ceață"

Oprindu-mă asupra acestui vers, am picat intr-o profundă introspecție, iar amintirile pe care le-am înviat, chiar și cele trecute în rânduri mai gri, cu timpul au devenit mai luminoase, în cartea vieții.
O morală ar fi: luptă-te ca totul să iasă cât mai bine, căci faptele noastre își au ecoul în eternitate, să nu privești cu amărăciune în urmă.

Alexandru,

e vorba de un cantec mai vechi al marinarilor
cand vei ajunge pe mare
vei vedea ca
acest cantec vine de peste tot
si-n el vei regasi
punctele de intalnire
cu strazile si stradela vocilor
ca cel de azi

in ecou la ce-ai spus

"amintirile pe care le-am înviat, chiar și cele trecute în rânduri mai gri, cu timpul au devenit mai luminoase, în cartea vieții"