Poezie
Adela și soldatul
respiro
1 min lectură·
Mediu
era pe vremea când soldatul venea în permisie să-și vadă iubita
între două trenuri îi măsura cu buzele fruntea și o numea începutul
"spune-mi dacă te sărut mai jos de sprâncene"
o să mai ai ochi să mă vezi" a descusut-o când ea i-a luat mâna
nu să o pună odihnă obrazului și nici să-i ghicească în podul palmei
linii închipuite, portrete de femei înrămate în așteptări la fereastra unui vagon
ci doar să-i simtă căldura
nu știu dragul meu astăzi mă strecor tiptil pe urma mea
mirată că nu duce acolo unde se mai întâmplă o poezie de dragoste
și atunci mă întreb dacă Dumnezeu are un cuptor de pâine de ce nu toți ajung
să simtă mirosul
074.437
0
Despre aceasta lucrare
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 119
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 11
- Actualizat
Cum sa citezi
rosculet ioana catalina. “Adela și soldatul.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/rosculet-ioana-catalina/poezie/13996499/adela-si-soldatulComentarii (7)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
ALnu „simplitate”, ci simplificare.
0
RCmultumesc Adriana. am tinut cont de sfaturile tale:)
0
FA
Pentru această vârstă e mai mult decât ciudat de bine la nivelul discursului, imaginii și alăturării de ceea ce nu se alătură în modul obiceiurilor de a fi. Curiozitatea m-a cutreierat un timp prin suferințele tale, și m-a uimit, în special în "Darul de smirnă" capacitatea de tangență la aciditatea gnomică, la persiflarea mucalită a lucrurilor cu care oamenii se feresc să familiarizeze..
Dacă mergi pe acest drum, nu ai dreptul să eșuezi. Nici să renunți.
Pentru dragostea neuronilor noștri, nu strică să încerci și puțin din exercițiul clasic, și uneori, jocul cu puntuația. Nu de alta, dar numai versul alb, văduvit de orice șovăire, după un timp ne lenevește dezinvoltura (uneori, o virgulă poate fi extrem de obositoare) și, în final, înțelesul eului poate uita opririle și întoarcerea spre sine. Și descoperi că iubirea a pierdut șansa de a se împiedica în propria-i fumusețe și de a zăbovi mai mult la răspântii.
Sper să nu înțelegi greșit. Să ai un zbor înalt peste aceste grădini.
Cu prețuire, Florian Abel
Dacă mergi pe acest drum, nu ai dreptul să eșuezi. Nici să renunți.
Pentru dragostea neuronilor noștri, nu strică să încerci și puțin din exercițiul clasic, și uneori, jocul cu puntuația. Nu de alta, dar numai versul alb, văduvit de orice șovăire, după un timp ne lenevește dezinvoltura (uneori, o virgulă poate fi extrem de obositoare) și, în final, înțelesul eului poate uita opririle și întoarcerea spre sine. Și descoperi că iubirea a pierdut șansa de a se împiedica în propria-i fumusețe și de a zăbovi mai mult la răspântii.
Sper să nu înțelegi greșit. Să ai un zbor înalt peste aceste grădini.
Cu prețuire, Florian Abel
0
OAvârstei vorbești de dragoste și este chiar frumos.
Ioana-Cătălina, deloc lipsită de idei, surprinzi prin delicatețea folosirii cuvintelor.
bravo!
și o spun de ceva vreme,
Ottilia Ardeleanu
Ioana-Cătălina, deloc lipsită de idei, surprinzi prin delicatețea folosirii cuvintelor.
bravo!
și o spun de ceva vreme,
Ottilia Ardeleanu
0
CTasta cu te sarut mai jos de frunte mi se pare de-a dreptul perversa
0
RCmultumesc doamna Ottilia!
claudiu daca gura ti se pare perversa, e problema ta.
claudiu daca gura ti se pare perversa, e problema ta.
0
dar cele trei rânduri de-aici
„nu să o pună odihnă obrazului și nici să-i ghicească în podul palmei
închipuite linii regale, portrete de femei la fereastra unui vagon
înrămate în așteptări”
nesesită ceva în plus... o explicație care să nu-l lase în aer și neterminat, un „ci” care să clarifice lucrurile.
mai cred că o eventuală explicație impune și puțină simplitate.
apoi, cred că-i mai potrivit „portrete de femei înrămate în așteptări/ la fereasra unui vagon”. și spun asta fiindcă, la prima lectură, mi s-a părut că e un dezacord acolo „... fereastra unui vagon/ înrolate în așteptare”.
mai ai un typo măreț în titlu! :)