Poezie
poveste cu pasărea-zmee
1 min lectură·
Mediu
a fost odată ca niciodată
cam așa ar începe povestea dacă oamenii
s-ar uita în ochii iubitei și nu în oglindă
vezi, tu m-ai învățat că de mine depinde
să plâng să râd să fac echilibristică pe sârma cuvintelor
când durerea roade ca un șoarece căutându-și perechea
a fost odată
un mod de a începe să vorbim
nu exista dedesubtul deasupra doar o roată de vară
dilata aerul în fugă sentimentele luau formă de pasăre
pasărea-zmee crudă transparentă gata să ne ducă
hăt!
în prima călătorie spre țara de jad
unde tu vei fi împăratul cel bun
iar eu singurul supus care va ști să împartă mărul cu tine
poate îmi vei spune că nu am ajuns la capătul drumului
poate rochița purpurie e încă largă pe trup
sau pasărea-zmee încă prinsă de degetul meu
dar nu pentru coajă sau miez împart eu mărul cu tine
ci pentru sâmburii lui
spune-mi acum
crezi că singurătatea se poate privi în oglindă?
002.204
0
Despre aceasta lucrare
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 160
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 22
- Actualizat
Cum sa citezi
rosculet ioana catalina. “poveste cu pasărea-zmee.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/rosculet-ioana-catalina/poezie/14042286/poveste-cu-pasarea-zmeeComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.