De vorbă cu Charles

charles în paranteză henri bukowski te-am pus alături de borges și lorca. dacă nu-ți convine compania asta-i situația, dezavantajul morților este că pot fi plasați oriunde. oricum tot privilegiat ești. te laudă toți și te citesc cei care au făcut-o deja. ai fost declarat poet la ultima întrunire a comisiei. cei care au votat împotriva s-au ars. s-au ars (ăsta-i ecoul, alter ego, demonul). și, de atunci, opinia publică nu a mai făcut nici unul. și pînă la următoarea întîlnire, nu o să mai facă nici unul. n-am nicio șansă-n viața asta. chiar dacă-s născut. mă cam dor mațele. am vrut să scriu o poezie și-a-nceput să iasă textul ăsta. îmi place din ce în ce mai puțin. mai exact deloc. îl scriu totuși pentru că vreau să demonstrez prostănacilor cu maxilare de humă că scriu mai bine decît ei. este o realitate care nu mă încîntă în mod deosebit. din tine a-nceput să iasă o pasăre lila care se topește se scurge pe-o foaie de hîrtie las-o dracului descompunere. nimeni n-o va scrie cum trebuie. tre’ să-mi spun cumva adevărul. pînă o să fiu și eu citit, mă resemnez să trăiesc. strîng țevile henko să nu picure. tre’ să zic tot ce am zis, altfel nu pot dormi. mătur curtea de frunze, de un porumbel mort, îl ard pe bruno, îl arde pe bruno, cînd se pișă pe gard. Trebuie să te iubesc. Cu atît mai mult cu cît știu că asta nu însemnă nimic, trebuie să te iubesc. salut charles în paranteză henri bukowski. nu te bucura înainte de termen. comisia te va șterge din catastif. o să dispari ca zăpada, ca dinozaurii, ca electricitatea-ntr-o nouă eră cibernetică. în locul tău dumnezeu își va pune iubirea. căcănarule.