Solitudine

toate aceste perspective, poate că, la o "aruncătură de ochi", primele două îmi par cele mai apropiate mie însămi, ca "tablouri", ca "partituri" și ca "solitudine".

mă bucur pentru acest gunsaku.

Ottilia

mulțumesc Ottilia că ai rezonat și ai lăsat un mic semn aici

cu prietenie, bia

O stare apăsătoare de singurătate căreia nu i te poți opune precum un tril, tot mai stins, al unei păsări nu se poate împotrivi vântului (tot) mai rece. Chiar și bătăile orologiului sunt singure în noapte. Se ridică apoi, solitudinea, la nivel cosmic când urcă și coboară odată cu luna peste dealuri ca apoi să revină(solitudinea) din nou pe pământ, când tomnaticile ploi răscolesc gânduri. Și dincolo de poarta cea fost închisă, unde putea fi ceva, este tot singurătate după ce se va topi ceața.
Dar gândul, de aceea este liber, merge mai departe și ne dăm seama că singurătatea aceasta apăsătoare este doar de moment, că sigur vom scăpa de ea ca să ne putem bucura alături de cei dragi.
Și fotografia, bine aleasă, induce starea de singurătate
Cam așa am gândit după ce am citit, de două-trei ori, textul de mai sus.

mulțumesc că te-ai oprit și în pagina mea, pentru semn și interpretare

cu prietenie, bia