Noapte de primăvară

“Clipa” ne “atinge pur” ca o “respirație” proaspătă a timpului.
Poezia ta nu are întinderea unei “nopți de primăvară”, e ca un corpuscul liric ce încearcă să fie vizibil, extinzându-se în cuvinte “stinghere”, firave și fragile.

Răzvan,

îți mulțumesc că ai trecut pe la mine și ai lăsat un semn la acest poem. spor la scris și ție.

cu prietenie, bia

prunii în floare -
cu degetele-ninse
razele de soare

vânt printre valuri -
galop prins de spumă prin
foșnet de grâne

tumult sub streșini
candela licăre-n geam -
pleacă lăstunii

fior între văi -
sub umbra în floare cad
petale de vis

(cu zâmbet,
pt)

p.s.: și ce am auzit în visul tău: "umilă clipa - / pășește fecioară / ca o înflorire // sărutul lunii / ca o atingere - / lebede-ațipite" - un poem delicat, pe care sper să îi fiu un pic ecou. Te superi, dragă Bia, de am să fur această reverberație?