Sari la conținutul principal
Poezie.ro
Poezie

Călătorie la Kyoto

un lanț al prieteniei

9 min lectură·
Mediu
Photobucket
Marian Ghilea – Templul Ryōan-ji







Photobucket
Dan Norea - Kinkaku-ji - Templul Pavilionului de Aur







Photobucket
Luminița Suse - Sanctuarul Yasaka







Photobucket
Flavia Muntean - Ginkanku-ji – Templul Pavilionului de Argint







Photobucket
Doru Emanuel Iconar – Templul Nanzen-ji








Photobucket
Livia Ciupav - Castelul Kameyama







Photobucket
Ioana Geier – Templul Sanjūsangendō






Photobucket
Loredana Dănilă – Templul Tenryu-ji grădina







Photobucket
Ioan Petru Gârda - Castelul Nijō







Photobucket
Magdalena Dale - Castelul Nijō – ansamblu







Photobucket
Grigore Chitul - Higashiyama







Photobucket
Tincuța Bernevic - Templul Tō-ji







Photobucket
Ana Maria Bezem - Sanctuarul Ryozen Gokoku din Kyoto







Photobucket
Cristian Marian Dely - Statuia Sakamoto







Photobucket
Ion Rășinaru – Templul Kiyomizu







Photobucket
Mihaela Roxana Boboc - Templul Tenryu-ji – intrarea în templu







Photobucket
George Daryoung – Poarta Palatului Imperial







Photobucket
Darjan Tanța - Castelul Nijō – exteriorul castelului







Photobucket
Anișoara Iordache - Castelul Nijō – clădire interioară







Photobucket
Mara Cîrciu - Ginkanku-ji – Templul Pavilionului de Argint – ansamblu







Photobucket
Erika Keller - Templul Tenryu-ji - interior







Photobucket
Nicolae Tomescu – Gara din Kyoto







Photobucket
Simina Silvia Șcladan - Turnul din Kyoto







Photobucket
Cristina Rusu - Templul Ryoan-ji - interior






Fotografiile sunt realizate de colegul nostru Marian Ghilea, care și-a petrecut sărbătorile de iarnă la Kyoto. La rugamintea mea a scris despre fiecare fotografie în parte. Explicațiile fotografiilor le aveți mai jos, în ordinea în care sunt așezate în haiga.



Ryōan-ji - grădina pietrelor

Așezat pe piedestalul de lemn din fața grădinii, am meditat timp de câteva minute, până când am avut sentimentul că mă contopesc cu una din pietre.
Grădina pietrelor din templul Ryōan-ji a fost construită în secolul al XV-lea. Conține cincisprezece pietre acoperite de mușchi. Privind la grădină din orice unghi, doar paisprezece din ele sunt vizibile. Privind la ele, fiecare găsește inspirație sau iluminare în felul său.


Kinkaku-ji - Templul Pavilionului de Aur

Razele soarelui împrăștiate de Pavilionul de Aur dădeau o frumusețe stranie lacului și pinilor din jur. Kinkaku-ji (Templul Pavilionului de Aur), cunoscut și ca Rokuon-ji (Templul Grădinii Cerrbului), este un templu budhist Zen (Școala Rinzai) din Kyoto. Aranjamentul grădinii datează din perioada Muromachi (1336-1573). Este una din cele mai populare clădiri din Japonia, atrăgând anual un mare număr de vizitatori.

Sanctuarul Yasaka

Pregătiri de Anul Nou la Sanctuarul Yasaka, liniștea se cerne lent peste oamenii ce intră și ies. Yasaka Shrine (Yasaka-jinja), numit și Sanctuarul Gion (Gion-jinja), este un sanctuar Shinto din districtul Gion, Kyoto. Construcția sa a început în anul 656 și a fost adusă la o forma similară cu cea de astăzi în anul 994.

Ginkanku-ji – Templul Pavilionului de Argint

Interiorul Pavilionului de Argint, închis accesului publicului, rămâne plin de mister, deși e atât de aproape...Kannon-den (Sala Kannon), clădirea principală a templului Ginkaku-ji (Ginkaku-ji). A fost numit Pavilionul de Argint din cauza planurilor inițiale de a-i acoperi fațada cu o folie de argint. Construcția sa a început în anul 1482.

Templul Nanzen-ji

Nanzen-ji mi s-a părut impresionant în primul rând prin masivitate. Și mi-a amintit cumva de templul părăsit ce apare în filmul "Rashomon" al lui Akira Kurosawa.
Nanzen-ji (Nanzen-ji), tradus ca Templul Zen din Sud, se află în zona de sud-est a orașului Kyoto. A fost fondat în 1291 de către Împăratul Kameyama (Kameyama-tennō).


Castelul Kameyama

Am pășit în incinta organizației Oomoto și m-am plimbat în jurul micului castel Kameyama cu scopul de a întâlni alți vorbitori ai limbii Esperanto și aici, în Japonia. Și am avut ocazia să fac cunoștință cu un număr destul de mare.
Castelul Kameyama (Kameyama-jō) se află în Kameoka (în apropiere de Kyoto). A protejat Kyoto dinspre nord-vest timp de aproape trei secole. În prezent este adminstrat de către susținătorii mișcării religioase Oomoto.

Templul Sanjūsangendō

Construcția masivă a templului e impresionantă din exterior. Dar și mai impresionantă e uriașa sală intetioară cu peste o mie de războinici în mărime naturală, poleiți cu aur. Din păcate, fotografiatul era interzis și am preferat să nu mă fac de râs încercând să îmi folosesc aparatul fără permisie. Sanjūsangendō (literal "Sala cu treizeci și trei de spații între coloane", cunoscut oficial ca "Rengeō-in" , sau Sala Regelui Lotus aparține școlii budiste Tendai. Construcția sa a fost terminată în 1224. Conține peste o mie de statui înarmate de bodhisatva în sala sa principală.

Templul Tenryu-ji grădina

A fost primul templu pe care l-am vizitat. Înconjurat de pini și păduri de bambus, are un amplasament deosebit de pitoresc. Tenryū-ji (cunoscut și ca Tenryū Shiseizen-ji este templul principal al ramurii Tenryū de Zen (școala Rinzai) din Kyoto. A fost fondat în 1339 de către Ashikaga Takauji, fondatorul shogunatului Ashikaga. Grădina, creată de Muso Soseki este renumită pentru aspectul ei estetic.

Castelul Nijō

Istoria iese din nou la iveală în mijlocul bulevardelor moderne ale orașului. Castelul Nijō (Nijō-jō) a fost începută în 1601 de Tokugawa Ieyasu și definitivată în 1626 de către nepotul său, Tokugawa Iemitsu. A avut ca scop controlul și protejarea orașului Kyoto de către dinastia de shoguni Tokugawa.

Castelul Nijō – ansamblu

În timp ce încercam să prind un unghi optim pentru fotografie, un japonez ceva mai în vârstă a profitat de ocazie și și-a practicat cunoștințele de limba engleză cu mine. A fost una din rarele ocazii când am vorbit în limba engleză cu cineva pe stradă. Am preferat tot timpul japoneza, chiar daca nu o știam prea bine. Vedere a orașului Kyoto și a clădirilor castelului Nijō din unul din punctele sale de observație de deasupra zidurilor de piatră.

Higashiyama

Aruncat în timp, printre clădiri vechi de cel putin două secole, admir pe furiș două japoneze îmbrăcate în kimono. Mai lipsesc doar samuraii. Higashiyama este unul din cele 11 districte ale orașului Kyoto. O mare parte din zonă a fost păstrată ca în perioada culturii Higashiyama (dezvoltată în secolul al XV-lea de shogunul Ashikaga Yoshimasa.

Templul Tō-ji

Tō-ji este aparent cel mai vechi templu de lemn din Japonia. Estetica se imbina cu eficiența iar sentimentul de salt în timp este foarte puternic. Tō-ji (Tō-ji) - Templul de Est - este un templu budhist din Kyoto care aparține sectei Shingon. Datează din anul 796, perioada Heian, și este construit în întregime din lemn.

Sanctuarul Ryozen Gokoku din Kyoto

Copleșit de istorie, pășeam printre pietrele funerare și mă gândeam la sacrificiile oamenilor ce au luptat pentru o Japonie mai bună. Sanctuarul Ryozen Gokoku din Kyoto ( Kyōto Ryōzen Gokoku Jinja) sau Sanctuarul de pe Muntele Sacru din Kyoto cinstește memoria eroilor Japoniei, în special a celor din perioada Bakumatsu și a Restaurării Meiji, care a dus la transformarea Japoniei într-o țară modernă. Aici se află și mormântul lui Sakamoto Ryōma.

Statuia Sakamoto

O pace adâncă domnea printre fulgii de zăpadă în Parcul Maruyama. Statuia de bronz a lui Sakamoto Ryoma și Nakaoka Shintaro din Parcul Maruyama, Kyoto. Sakamoto Ryōma, 3 ianuarie 1836 – 10 decembrie, 1867). A fost unul din liderii mișcării care a dus la înlăturarea shogunatului Tokugawa în timpul perioadei Bakumatsu din Japonia. A fost asasinat la vârsta de 33 de ani de un grup al susținătorilor vechiului regim, cu puțin înainte de instaurarea oficială a Erei Meiji. Nakaoka Shintarō, 6 mai 1838 – 12 decembrie 1867) a fost unul dintre apropiații lui Sakamoto Ryoma. A murit asasinat în același atac cu el.

Templul Kiyomizu

Kiyomizu pare să fie cel mai popular templu, mai ales printre tinerii japonezi. Vederea orașului Kyoto este, de asemenea, splendidă. Kiyomizu-dera, oficial numit Otowa-san Kiyomizu-dera este un templu budhist independent in partea de est a orașului Kyoto. A fost construit în anul 778.

Templul Tenryu-ji – intrarea în templu

Nu am reușit să înțeleg pe deplin cum reușeau aceste pietre să concentreze umbrele din jur și să realizeze un asemenea contrast al propriei lor imagini. Un ansamblu de pietre de o frumusețe remarcabilă la intrarea în templul Tenryū-ji.

Poarta palatului imperial

Nu am avut ocazia să pun piciorul în interiorul Palatului Imperial, acesta fiind închis publicului pe toată perioada cât am fost acolo. L-am înconjurat pășind peste pietrișul mărunt. Lângă latura de vest m-am oprit și am practicat Taijiquan timp de un sfert de oră.
Intrarea de sud a Palatului Imperial din Kyoto (Kyōto Gosho), reședință a împăraților japonezi până în anul 1869.

Castelul Nijō – exteriorul castelului

Privind de partea cealaltă a șanțului cu apă, parcă așteptam să văd armatele shogunului profilându-se sus, pe ziduri. Zid și șanț de apărare a Castelului Nijō (Nijō-jō).

Castelul Nijō – clădire interioară

Nici clădirile Castelului Nijō nu erau deschise publicului. A trebuit să las în voia imaginației intrigile și planurile ce s-au țesut în interiorul lor de-a lungul secolelor.
Una din clădirile interioare ale Castelului Nijō (Nijō-jō).

Ginkanku-ji – Templul Pavilionului de Argint - ansamblu

Înconjurând grădina templului, orașul din depărtare părea o prelungire a clădirilor de la Ginkakuji. Imagine de ansamblu a lui Ginkaku-ji (Ginkaku-ji), Templul Pavilionului de Argint, cu clădiri din orașul modern pe fundal. Se poate observa în centru faimoasa grădină de nisip. Ginkaku-ji este un templu Zen (școala Rinzai) din nord-estul orașului Kyoto din perioada Muromachi (1336-1573).

Templul Tenryu-ji - interior

Liniștea adâncă a muntelui din apropiere și a grădinii care înconjoară templul par să sa prelingă în interior, ca un izvor invizibil. Interior al templului Tenryū-ji.

Gara din Kyoto

Centrul comercial din Kyoto are o arhitectură modernă și conține foarte multe magazine. Datorită numărului foarte mare de călători care vin și pleacă, este tot timpul aglomerat.
Gara din Kyoto. Centrul comercial (aflat pe mai multe etaje). Se observă liniile striate de culoare galbenă, pentru persoanele nevăzătoare.

Turnul din Kyoto

Ca o rachetă, estompând stelele și vântul, Turnul din Kyoto părea să încălzească puțin atmosfera de iarnă. Turnul din Kyoto (Kyōto-tawā) este construit din oțel și e cea mai înaltă construcție din Kyoto. Este situat în apropierea gării din Kyoto, are 131 de metri înălțime și a fost terminat în 1964.

Templul Ryoan-ji - interior

Senzația de perspectivă, de spațiu, e foarte intensă. Lumina, difuză, vine de deasupra și dă o culoare mai vie picturilor de pe pereți. Interior al Templului Ryoan-ji, Shinjitai, Kyujitai, Templul Dragonului Păcii. Aparținând Școlii Rinzai de Zen, este situat în nord-estul orașului Kyoto. Conține faimoasa grădină a pietrelor, construită în secolul al XV-lea.


Mulțumim colegului Doru Emanuel Iconar pentru înrămarea frumoasă a fotografiilor.


Traducerea poemului lui Marian

fuyu no kaze shisou sagashite ishi no kage -
vântul de iarnă / gândurile mai caută / umbra pietrelor

0228.092
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Poezie
Cuvinte
1.683
Citire
9 min
Versuri
83
Actualizat

Cum sa citezi

Cristina Rusu. “Călătorie la Kyoto.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/cristina-rusu/poezie/13998939/calatorie-la-kyoto

Comentarii (22)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

@ioana-geierIGIoana Geier
Deosebite Haiku-uri, deosebite imagini!
N-ai cum sa pleci decat meditand de pe o astfel de pagina!...

Felicitari, draga Bia!

LG,
Ioana Geier



0
@ottilia-ardeleanuOAOttilia Ardeleanu
când treci pe aici,
te așteaptă o tăcere.
inima se umple de mister
ochii de culoare.
doar cuvintele foșnesc.
și nu știi dacă e vântul ori
cineva ascuns după.

frumos!

felicitări!
0
frumusetea nu trebuie sa dispara din inimile oamenilor indiferent de timpul politic

un adevarat lant al frumusetilor, lant al prietenei

imagini si cuvinte de suflet
0
@anca-iulia-beidacABAnca-Iulia Beidac
in special, din tot ce s-a postat aici, si anume: cel a ioanei geier, cel scris de george daryoung, precum si cel al cristinei rusu.
mai vreau sa spun si ca fotografiile mi se par reusite, si asta augmenteaza, in opinia mea, valoarea acelor haiku-uri. de fapt, a tuturor.
0
@cristina-rusuCRCristina Rusu
îi mulțumesc în primul rînd lui Marian, pentru aceste fotografii minunate, și pentru prietenia și colegialitatea lui; apoi tuturor colegilor care au participat, frumoasă strădania voastră. vă mulțumesc tuturor. Ioana mulțumim că ești cu noi mereu.

Ottilia,

mulțumim că ai lăsat un semn, dar știu că tu mereu lași semne la poeme de lirică niponă. îți mulțumim că ești cu noi.

Anca,

mulțumim că te-ai oprit aici și că ai citit cu atenție. ai dreptate, Marian s-a descurcat grozav cu fotografiile, el nefiind un fotograf profesionist. ai fost drăguță că ai scris cîteva cuvinte și ai rezonat cu noi.

Victor,

treaba asta cu frumusețea este cît se poate de adevărată. îți mulțumim pentru trecere.

vom discuta și despre Kyoto, și despre poeme mai tîrziu


0
@nicolae-tomescuNTnicolae tomescu
Album din kyoto -
O toamnă timpurie
Prinsă-n imagini

Se cuvin mulțumiri dlui Marian Ghilea, care n-a păstrat doar pentru el frumusețile văzute, doamnei Bia ce a inițiat, ca de obicei, o astfel de manifestare, și artistului, în plină formare, Doru Emanuel Iconar.

Ași solicita, domnului Ghilea, o traducere aproximativă a textului de pe prima imagine
0
@cristina-rusuCRCristina Rusu
mulțumim de participare. chiar mi-a spus Marian mai devreme că nu se vede foarte clar unde este așezată traducerea poemului lui, așa că am să schimb, și îl voi așeza la sfîrșitul lanțului. am așezat traducerea poemului după prima imagine, căci prima imagine este atribuită lui, dar cred că nu ai observat. poate nu ai citit explicațiile fotografiilor.
0
@ion-rasinaruIRIon Rășinaru
Încă o sărbătoare pentru iubitorii de poezie niponă, textele completează în mod fericit imaginile rezultând un tot unitar care bucură sufletul.
Îmi plac mai toate textele, îmi vine greu să nominalizez, dar vreau să
amintesc aici că un haiku este o trăire de moment, obserarea unui fenomen din
afară care sugerează o stare prezentă.
În poemul doamnei Luminița Suse versul numărul doi: „Ce tineri eram”
încalcă această regulă simplă, sugerez: „Ce tineri suntem” sau o altă formulă,
aceeași observație și pentru poemul domnului Georege Daryoung care în versul doi folosește verbul: „a se perinda” la timpul trecut, trecând verbul la timpul prezent acest poem devine antologic.
Sper că spusele nu sunt considerate simple cărcoteli, dacă da: Scuze.

Ion,
0
MCMara Circiu
Splendida haiga!! Felicitari, Bia, este intotdeauna o placere sa particip la proiectele tale:))
Un weekend placut!
Mara
0
Un proiect frumos care strânge laolaltă pe lângă fotografiile foarte reușite, cele mai bune haikuuri.
Mi-e greu să aleg. Le-am citit, le-am recitit, e cu adevărat un lanț al prieteniei.
Mulțumim, Cristina, de invitație.
Felicitări celor prezenți aici și lui Marian Ghilea, de asemenea.
0
@garda-petru-ioanGIGârda Petru Ioan
Muncă, frumusețe, artă, meditație, cultură, perenitate.
Mulțumiri și felicitări!
0
@doru-emanuel-iconarDIDoru Emanuel Iconar
Mulțumesc că nu m-ați uitat, domnule Tomescu.
Mulțumesc de asemenea Biei care mă invită la proiectele ei și are răbdare cu mine, altfel, prins între atâtea teste, examene, olimpiade, pregătiri pentru Bac, facultate și revistele la care colaborez, n-aș mai reuși să dau vreun semn.
Știu că poemul meu are mult de șlefuit, dar fără Bia nici atât n-ar fi fost. Încă o dată Bia: mulțumesc.

Doru Emanuel
0
@dan-noreaDNDan Norea
Ce vedem aici nu e o succesiune de fotografii și haikuuri, ci o operă închegată, unitară, al cărui merit îi revine în primul rând Cristinei Rusu.
Marian Ghilea trebuie de asemenea felicitat pentru fotografiile splendide.
Iar autorii de haiku s-au întrecut pe ei, stimulați, cu siguranță, de calitatea imaginilor.
Dacă n-aș figura printre autori, aș veni cu o stea.
Felicitări tuturora!

0
@chitul-grigoreCGChitul Grigore
Multumim pentru efort Cristinei Rusu si lui Marian Ghilea. Felicitari tuturor participantilor! Este extraordinar efortul japonezilor de a-si pastra constructiile traditionale.
La noi, auzeam deunazi la radio, exista deja o adevarata strategie si elemente tactice foarte bine stabilite pentru distrugerea cladirilor de patrimoniu.
0
@marian-c-ghileaMGMarian C Ghilea
În calitate de coautor la această haiga în lanț și pentru că am furnizat și imaginile, nu prea ar fi cinstit din partea mea să fac comentarii critice directe sau să nominalizez unele poeme mai reușite. Ce pot să spun însă este că mă bucur de ce a ieșit și că inițiativa Biei a avut acest frumos rezultat și le mulțumesc tuturor participanților. Sper ca să avem în continuare astfel de proiecte deosebite. Poate pe viitor, cu puțin efort în plus, ar fi interesant să traducem și în limba japoneză toate haikurile.
Ar fi multe, foarte multe de zis despre Japonia văzută de aproape, mai ales pe lângă Kyoto, care are 1600 de temple și 400 de sanctuare, multe din ele monumente UNESCO. Tuturor celor care nu au vizitat această țară încă, nu pot decât să le-o recomand cu căldură. Românii nu mai au nevoie de vize pentru a vizita Japonia începând din septembrie 2009. Iar poveștile de la știri despre cutremure, tsunami și accidentul nuclear de la Fukushima e cel mai bine să nu le luați în seamă.
0
@ica-ungureanuIUIca Ungureanu
Nu știu ce să admir mai întâi: imaginile , poemele inscripționate, sau...
sufletul pe care-l pui tu în tot ce faci, dragă Bia.

Și nu știu pe cine să felicit: pe autorul imaginilor, pe autorii poemelor
sau pe cea care, cu atâta generozitate ni le-a oferit...

Oricum , toate la un loc alcătuiesc, vorba lui Dan, o operă de calitate.

Felicitări!


0
Părerea mea este că tocmai tu ești cea mai nimerită persoană (dintre coautori)pentru a spune cât de mult ne-am apropiat (sau mai degrabă nu ne-am apropiat) de ceea ce se cheamă spiritul japonez. Pentru că ai fost acolo, pentru că ai respirat acel aer, pentru că ai pus suflet în fotografii. Personal, am scris foarte greu de data aceasta (noroc cu îngăduința Cristinei, care a primit poemul abia la 12 noaptea, înainte de postare), în ciuda faptului că, de obicei, trimit destul de repede. Nu doar timpul m-a ținut în loc, dar am simțit o mare responsabilitate: să scrii haiku, să fie pe fotografie din Japonia, să mai fie și bun. Mie nu mi-a plăcut ce am scris. Haiku-ul meu poate fi unul bunicel, dar, dacă nu te-ai uita la imagine, el ar putea la fel de bine să reprezinte... Belgia. Sau România. N-am reușit să strecor și un pic de Japonia. Unora dintre colegi le-a reușit (măcar prin folosirea numelui obiectivului din fotografie), alții... ca și mine. Oricum, ansamblul este frumos, dacă nu ținem cont de anumite exigențe și, ce-i mai important, rămâne ideea de realizare ÎMPREUNÃ. Pentru care felicit tot colectivul!
0
@cristina-rusuCRCristina Rusu
mă bucur mult că rămînem împreună la proiecte. și că avem acest site frumos, unde să așezăm impresii și să ne simțim acasă. nouă ne place să călătorim, și asta am făcut de-a lungul anilor, am trecut prin toamne, ierni, orașe, locuri dragi cu amintiri. ne-am făcut prieteni, mai schimbăm un comentariu la un text, o vorbă pe email și asta ne face bine. mi-a plăcut ce fotografii a realizat Marian. adevărat că Japonia este deosebită, și nu merită lăsată deoparte. sigur vom rămîne cu amintirea acestor poeme în lanț ale prieteniei

vă îmbrățișez pe toți, bia
0
@claudiu-tosaCTClaudiu Tosa
prima mi-a placut cel mai mult.
0
@cristina-rusuCRCristina Rusu
te țin minte. ori ultima e bună, ori prima, ori nu știu care. mă amuză, și îți mulțumesc că ai trecut. nu contează cum o spui, contează că ai intrat în pagină și ai lăsat un semn.

mersi, bia
0
@claudiu-tosaCTClaudiu Tosa
cristina, sa stii ca eu sunt un om foarte sincer. de multe ori, deranjant de sincer pentru unii. in general, cand vine vorba de versuri combinate cu texte, postate mai multe odata, simt nevoia (e instinctuala treaba cred) sa caut ceea ce e mai reusit si sa evidentiez. asa sunt eu. te asigur ca nu e un 'obicei' mecanic.
0
@cristina-rusuCRCristina Rusu
nici o problemă, sinceritatea e bună. eu m-am amuzat doar pentru faptul că mi-am amintit de un text de tanka la care ai intrat și ai spus că ție îți place ultima. era haios doar că ai folosit aceleași cuvinte după atîta vreme. ți-ai spus o părere și e ok că ai spus-o.

mersi, bia
0