Ottilia Ardeleanu
Verificat@ottilia-ardeleanu
Am una. Dar nu e pentru toată lumea.
“al doilea pahar” – o revanșă a frustrărilor, a acelei dureri imense și tăinuite, o răsturnare a postùrilor în care iubirea devine detestare și invers etc. și
“in veritas” – aici, impresia mea este de a fi „ascultat vocea” lui Paler. un pasaj filosofic despre viață, perpetuarea speciei, preluarea genei și transmiterea mai departe a ceea ce nu mai ține de puterea umană, atât de profund și sensibil explicată această trecere prin noi , prin existența celorlați, adică...
„nici un părinte nu moare. el trece în ceea ce suntem și ne ajută să repetăm greșeli”!
cu plăcerea lecturii,
Ottilia Ardeleanu
Pe textul:
„ce-am învățat de la părinți" de Vasile Munteanu
bine condus discursul prin cele 4 anotimpuri ale vieții, două în urcare, două în coborâre și, mai ales, subtile, inteligente modalitățile de realizare.
frumos inserat verbul “a rămâne”, ca o delimitare clară între partea care crește, urcă, se înalță, devine/ (se) construiește, dobândește, rodește, dăruiește, hrănește, creează etc. și cea care urmează sensurile inverse, cu alte cuvinte, suișul/ coborâșul existențial.
pe hagi tudose îl leg de acest cuvânt: "funingine". la nivel de vocabular, mi se par potrivit alese atributele (și) în sensul puterii de sugestie: "izinite jilave carcinomatoase".
m-aș mai lega și de starea de tremur interior pe care o produce această figură de stil: “pe scoarța cerului înfloresc acantoze”, pentru cât de pictural este cerul comparativ cu aspectul bolii de piele, senzațională realizare, aș spune. nemaivorbind de finalul în care “Cuvântul” are rol determinant. și originalul titlu…
Ottilia Ardeleanu
Pe textul:
„tomnatovenerice" de Vasile Munteanu
Ottilia
Pe textul:
„uneori stând pe vechea bancă" de Ottilia Ardeleanu
foarte inspirată poezia!
Pe textul:
„Rondelul adevărului din vin" de Gârda Petru Ioan
în fine, mi se pare că urmează o acțiune pe care trebuie neapărat să o citesc.
am lecturat cu plăcere,
Ottilia Ardeleanu
Pe textul:
„Rămășagul - I -" de Emil Iliescu
din fericire, pe cuvinte, praful nu stă!
aici se derulează secvențe de imagini, un film din cuvinte care... mișcă!
Ottilia
Pe textul:
„Visele doamnei Pachet 71" de Anni- Lorei Mainka
felicitări!
un bun început.
Pe textul:
„Lansare de carte: Marius Ștefan Aldea - "Simfonia frânei" la Sibiu" de Călin Sămărghițan
Pe textul:
„nimic " de florin caragiu
Ottilia
Pe textul:
„Toamna pe Valea Izei" de Cristina Rusu
foarte, foarte frumos!
Ottilia Ardeleanu
Pe textul:
„Amintiri dintr-un prezent continuu" de Marius Marian Șolea
Recomandatfelicit pe autor și pe traducătoare, în aceeași măsură.
mi-ar fi plăcut să inserați un poem și traducerea lui în acest articol, domnule Pașa.
Pe textul:
„Semn(al) de carte: Ioan-Mircea Popovici – „toamna, ca și ploile, vine de la histria/ l'automne, tout comme les pluies, vient de histria”" de George Pașa
Recomandatîți mulțumesc pentru trecere și pentru cuvinte. mi-a făcut plăcere.
Ottilia
Pe textul:
„păcat( )e " de Ottilia Ardeleanu
ei, da, un poem de acțiune, viu, așa cum este și sentimentul prezent în aceste versuri.
Ottilia Ardeleanu
Pe textul:
„întîlnire" de Liviu-Ioan Muresan
Ottilia Ardeleanu
Pe textul:
„dimineața am cearcăne" de Ottilia Ardeleanu
mi-au plăcut repetițiile, așezarea, tăieturile, economia...
per total, un poem reușit.
Ottilia
Pe textul:
„Visele doamnei Pachet 69" de Anni- Lorei Mainka
blând este și tonul pe care o spui, un fel de resemnare.
of, de ce trebuie să existe obișnuința cu tristețea, de ce atâta înțelegere pentru ea?!
dintr-un colț de toamnă,
Ottilia
Pe textul:
„deja" de ioana negoescu
poemul atinge punctul nevralgic al (in)certitudinii...
da, "dreaptă și nedreaptă" viața pe care pășim.
Ottilia Ardeleanu
Pe textul:
„ Echilibristule!" de Vasile Mihalache
nu este vorba despre Ali-Baba, doar despre cei 40 de hoți...
Vasile Munteanu, despre ce casă memorială vorbești, oho, mai este mult până atunci?!...
eu văd o statuie de poeme la care singur lucrezi.
mi-a plăcut inteligența cu care ai adus în discuție lucrătura "savanților":
"își dau silința să descopere un metal suficient de nobil
cum ar fi jupiteritul
sau chiar atât de contestata particulă a lui dumnezeu".
mi-a plăcut fiecare cuvânt din poemul acesta. mă reconfortează franchețea lor.
La Mulți Ani (mai e un pic), Vasile Munteanu!
nu încerca să te abați de la octombrie!
Ottilia Ardeleanu
Pe textul:
„ghidul lipsei de octombrie" de Vasile Munteanu
frumoasă și cea de a doua imagine în care soarele se oprește un moment pentru a petrece cu privirea, un vapor, ivit la orizont.
marea devenind îmbujorată la vederea unei perechi de impudici...
un haiku mai frumos decât celălalt!
Ottilia Ardeleanu
Pe textul:
„Răsărit la Vama Veche" de Dan Norea
"gândurilor
ce zboară cu tot cu șapca
elevului din parc." - cea mai faină imagine a poemului tău...
Pe textul:
„Ceas si calendar" de Cristian Stancu
De îmbunătățit