Ottilia Ardeleanu
Verificat@ottilia-ardeleanu
Am una. Dar nu e pentru toată lumea.
Silvia, îți mulțumesc pentru fermitatea cuvintelor, ești binevenită.
Cristina, îți mulțumesc pentru aprecieri, contează.
Cristian, îți mulțumesc pentru comentariu, este foarte adevărat, aș mai fi putut insera...
cu prietenie,
Ottilia Ardeleanu
Pe textul:
„toamna o altă femeie ce simte" de Ottilia Ardeleanu
RecomandatVasile Munteanu, ai idee cât de mult mă onorează reacția ta? Această trecere discretă printr-un text cu și despre oameni? Îți mulțumesc.
Gârda Petru Ioan, oamenii sunt însăși natura, natura dragoste și dragostea oameni, toate vin din… ele însele. Îți mulțumesc.
Vasile Mihalache, mă bucură și mă onorează acest simbol luminos, dar cel mai tare mi-a plăcut felul în care v-a surprins și ați vorbit despre textul meu. Vă mulțumesc.
Liviu-Ioan Mureșan, mă bucură cuvintele tale, am să-ți spun că punerea în pagină nu ține de niciun modernism ci, de felul în care am trăit cuvintele și am găsit de cuviință că doar așa ele spun totul dinspre mine către lector. Îți mulțumesc.
Domnilor, vă mulțumesc, încă o dată,
Ottilia Ardeleanu
Pe textul:
„toamna o altă femeie ce simte" de Ottilia Ardeleanu
Recomandatfelicitări, Mircea Lăcătuș, felicitări, Florin Caragiu!
Ottilia Ardeleanu
Pe textul:
„Pentru fiecare rană o lacrimă " de florin caragiu
Recomandatcu emoția mea,
Ottilia Ardeleanu
Pe textul:
„fiecare toamnă cu emoția ei" de Vasile Munteanu
mă bucur că acele câteva versuri finale au stârnit o astfel de reacție.
Ottilia Ardeleanu
Pe textul:
„căutare" de Ottilia Ardeleanu
Numai că, aici, stările, trăirile se produc înspre interior. De parcă poetul e în „pielea căprioarei”. nimic despre "ea", totul despre ceea ce vine înspre. poate de la luna de/cu demoni...
Mă opresc asupra acestor versuri subtile:
„ abia aceasta este setea din care se naște
„o altă planetă imensă străină și grea” ”.
despre "tulburare" am lecturat "dinspre est",
Ottilia Ardeleanu
Pe textul:
„nimic despre căprioară. doar echilibrul unei mantale și-o lună nouă" de Vasile Munteanu
măiestria artistică îl determină pe cititor să creadă că intră într-o poveste (cadrul nocturn, personajele, demarcările, momentele de referință etc.). nu mă decid care dintre "exemple" îmi place mai mult, înclin către cel de al doilea și n-am să explic de ce. dar dacă vreau să exemplific eu ceva, atunci, iată:
"trecem de noaptea aceasta într-o zi"!
am citit cu plăcere,
Ottilia Ardeleanu
Pe textul:
„magritte nu e femeie. nici pictopoezie. pipa este ipocrizie" de Vasile Munteanu
mi-am imaginat, în timpul lecturii, cum ar fi când:
"sirenele îi cântă în lotcă nu-i pește
strânge stelele în brațe și adoarme
...".
Ottilia Ardeleanu
Pe textul:
„pe mare în orice pescar se zbate un demon" de Anghel Geicu
chiar deosebit acest tristih,
Ottilia Ardeleanu
Pe textul:
„Continuitate" de Mihaela Merchez
mai întâi paparudele, pe urmă potopul, în continuare plutirea și recuperarea unor lucruri, de ex. cele cu dublă folosire (plută- butoiul, una mică împotriva răcelii- conținutul butoiului) și, în sfârșit, după toate astea, omul o ia razna, adică face surfing cu preșul/covorul pe apă... :)
bine, bine de tot grupate și o adiacență potrivită.
Ottilia Ardeleanu
Pe textul:
„Inundație" de Dan Norea
Pe textul:
„căutare" de Ottilia Ardeleanu
Ottilia
Pe textul:
„Cum, goi, ne află toamna" de Elia David
cred că m-a lovit o piatră :).
fain!
Pe textul:
„iarăși pietre" de Ștefan Petrea
felicitări!
Ottilia
Pe textul:
„dovada mea de nebunie" de Ștefania Pușcalãu
dar mi se pare retoric acesta...
oricum, e un poem frumos, mie, cel puțin, mi-au plăcut muzicalitatea și imaginile.
mă bucur că ai revenit.
succes!
Pe textul:
„frigul" de Cezar C. Viziniuck
De îmbunătățitfelicitări!
Ottilia
Pe textul:
„Obișnuim să punctăm" de Mariana Aurelia Gunță
este o secvență tristă care, deși se parcurge simplu și firesc, îți transmite o greutate așa cum simți când te resemnezi.
Ottilia Ardeleanu
Pe textul:
„bunica a avut dreptate" de silviu dachin
Ottilia
Pe textul:
„Românul în prag de toamnă" de Goea Maria Daniela
au amuțit pietrele
dincolo bunicii
am venit și eu cu ceea ce am simțit văzând imaginea.
ai aici un haiku răscolitor, cu atât mai mult cu cât imaginea scaieților înfloriți contrastează cu nuanța ușii și cea sentimentală.
felicitări!
Pe textul:
„Poarta închisă" de Cristina Rusu
îmi place și felul în care ai găsit să-ți pregătești terenul. finalul e trist din cauza neputinței aceleia.
un procedeu asumat de a afla/dezvălui sensul celor câteva "chestii".
Pe textul:
„Despre cîteva chestii prea importante " de adrian pop
