Jurnal
deja
1 min lectură·
Mediu
toată această moarte de care mă lipesc cu retina
tot acest foșnet din care înțeleg numai sfârșitul
un sfârșit trist
adică FIN
scris negru pe fond alb.
tristețea blândă și definitivă
tristețea care consumă din oasele noastre ca un câine arămiu
oboseala fructului copt
căderea lui spre arome
mă trezesc plângând încet
împingând durerea ca pe un invalid
ajutând-o să urce trepte în mine
până la capătul vagului
am auzit că există o singură toamnă
nu mai multe
044.577
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- ioana negoescu
- Tip
- Jurnal
- Cuvinte
- 78
- Citire
- 1 min
- Actualizat
Cum sa citezi
ioana negoescu. “deja.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ioana-negoescu/jurnal/13990690/dejaComentarii (4)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
NP"tristețea blândă și definitivă
tristețea care consumă din oasele noastre ca un câine arămiu
oboseala fructului copt
căderea lui spre arome"
tristețea care consumă din oasele noastre ca un câine arămiu
oboseala fructului copt
căderea lui spre arome"
0
INOttilia, Nicolae, vă mulțumesc pentru felul în care ați perceput aroma toamnei mele.
i.
i.
0
AMtotul exista numai o data, repetitiile sunt doar la teatru, pentru ca apoi sa joace mereu o singura data.
nici vinzatoarea de bilete nu vinde in fiecare zi la fel, ci mereu alte bilete, cu gindurile in alta parte.
"caderea" pe care o descrii e atit de delicata, a ajuns pina la mine.
nici vinzatoarea de bilete nu vinde in fiecare zi la fel, ci mereu alte bilete, cu gindurile in alta parte.
"caderea" pe care o descrii e atit de delicata, a ajuns pina la mine.
0
blând este și tonul pe care o spui, un fel de resemnare.
of, de ce trebuie să existe obișnuința cu tristețea, de ce atâta înțelegere pentru ea?!
dintr-un colț de toamnă,
Ottilia