Poezie
întîlnire
1 min lectură·
Mediu
pasărea neagră se lovește de pereți
țipă
pereții sînt albi
pete roșii pete maronii
privesc din pat
imaginile prind formă
viermi de lungimi diferite de culori diferite
se tîrîie pe mîinile și picioarele mele
din gură îmi ies furnici
se urcă pe obraji și-mi pătrund în ochi
sapă acolo mușuroaie
mă scutur cu putere și iată
o ușă se deschide
fața ei zîmbitoare mîna întinsă
gîngăniile se retrag într-un colț întunecat
gîngăniile se urcă pe pereți
roșii
maronii
ea prinde pasărea neagră
îi frînge gîtul ca într-un ritual
se așează alături
ușa se închide
greierii se izbesc în creier de partea stîngă
apoi de partea dreaptă
mîna ei îmi atinge creștetul
camera albă tot mai albă
ne învelește
într-o pace perfectă
033
0
ei, da, un poem de acțiune, viu, așa cum este și sentimentul prezent în aceste versuri.
Ottilia Ardeleanu