cum vine ea tocmai de la capătul tunelului
cum face ea chetă pentru poeți
înarmată, -namurată amazoană deșirată
cu porția de stufat de iubire din care nu dă nimănui
ca doica lui shakespeare leagănă
nevăzută arătare neagră
trăiește în trupul meu
își face nevoile
mulțumită
într-un suflet comod
zi după zi mai intens
mai periculos își exersează un fel de
limbaj numai al ei
fără a putea fi
primăvară fonetică
pentru câtă vreme
nedomolită în demersuri
și inițiative
din capul locului ne pasc
invazii de tonuri din
cenușa lumii
încă fierbinte
nu-i a mirare că
în alb
tot aerul se va răscula va vocifera în fața casei mele tactic își va așeza copacii de-o parte tufele de cealaltă gardurile vii în față copacii își vor ascuți crengile frunzele fructele și omizile și
să ne-așezăm la o porție
de singurătate paharul e plin
și jumătatea lui până în gât
de lichidul acela
nimic nu mă îndeamnă
spre însămi făptura
ivită dintr-o întâmplare
o masă de liniște
în timp ce unii numără banii
eu contorizez clipele
de dragoste
de cele mai multe ori
se întorc
asupra mea ca grindina se topesc
cultiv tot felul de plante pe care
le ofer sub forma
o mână de colindători
și clopotul bisericii
la ușa orașului
se cântă
ca la o îngropare
sub taxe
viața a pus
impozit
pe fiecare
venit
pe lume
sculați gazde nu dormiți
se aude
printre
flutură un drapel.
este de piatră. și zâmbește. către hotare. ține o mândrie la piept.
împietresc.
din timp, se deschide o vale. un pământ. ies oameni de pretutindeni și îmbrățișează pământul.
era prin unele zone
garnisit cu hârtie fină
eșarfă răsucită peste bordură și pubelele
ce-și ridiculizau gunoiul triat de patrupezii
asociați în ecologie
oamenii își puseseră măștile de
explică-mi
de ce am săpat atâtea hectare
pe arșiță
mâncând toată ziua o mămăligă rece
cu două cepe iuți și-un colț de brânză
cu setea stinsă de-un ulcior pitit
la piciorul unui dafin țanțoș
în oglindă
tu
între rosturi
pereți albaștri
levănțică
sprayuri creme bureți
clăbuc de șampon săpun spumă
tăișuri de diamant în lame
dinți de pieptene ironic
forfecuțe
lac de unghii
mi-a intrat o rază de soare
drept
în ochiul drept
ziua-n amiaza-mare
văd numai galbeni
oameni galbeni
râuri galbene
strângându-și pietrele-n poală
ca-n cristelniță
spice catapultându-și
Mamă,
nu sunt lângă tine să mai ațâț focul
să duc cenușa dimineața
s-acopăr tălpile copacilor cu ea
să mai poată păși către primăvară
să ne întâmpine cu brațe de flori
fără degerături pe la
îngrijorare
îngerii adună încă
rămășițe
sub dărâmături alice caută
țara minunilor nu mai există
gemenii se grăbesc la serviciu
neștiind că au ajuns într-o stațiune
la odihnă
nedumeriți unii
avea mereu ceva sfânt
în priviri vorbe gesturi
până și zâmbetul era altfel
când își făcea cruce
îngenunchea și timpul
smerite erau florile via răzoarele
animalele amuțeau
numai ea știa să
azi soarele și-a descrețit jumătate de față
celălalt ochi a plâns încetișor în sânul florilor smerite
în genunchi înlăcrimații cu pălării
inhalau mirosuri de rășină
un timp decupat din
să ai curaj
a recunoaște
cât ești
de laș
să-ți revendici drepturile
nu să le aștepți
ca pe iubirile de-o noapte
de ipocrit
doritor să pari ceea ce nu ești
scoțând capul ca să te
mai ții minte caravana aceea?
prin trupul meu pustiu înaintează
spulberându-mă
din fiecare copită
îngropându-mi sinele
sub toată încărcătura samsarii
aruncând priviri viclene
căutători de
pietre colorate înconjoară icoana
binecuvântare
sfeșnicul are două brațe
tu și eu
pe trepte soarele întins
îmbrățișează un trandafir japonez
inima ta deschisă
castanul se lasă vânturat
la
în camera albă
o morișcă de hârtie frământă aerul
pudră pe oglindă
soarele pare o gutuie în puf
patul mătăsos este invadat de perne
simt mirosul pielii tale
buchet de crizanteme în vaza de
are importanță copilul cui ești
și dacă bunicul e veteran de război
de ai mâncat mămăligă cu ceapă ori slănină
ori ai trecut prin școală poate
ai făcut cambridgeul sorbona sau trotuarul
de știi
OA