experiment

mi se pare că, pe alocuri, e mult prea explicit totul. Cum e în prima strofă. Sau nu explicit, nu știu...sunt asocieri prea evidente. asta era și intenția oare...? :)

un experiment, deci, se cercetează, se verifică, se trag concluzii...

mulțumesc pentru opinia lăsată în pagină. te mai aștept.

Ottilia Ardeleanu

îmi place cum scrii. ai o jucăușenie mereu diferită și întotdeuna senină. aici mi se pare tare reușită ultima strofă. și-mi place că scrii constant, că ai lucrurile acelea pe care le poți da afară prin poezie.

inspirație mare să îți doresc!

să te regăsesc aici. desigur, ultima strofă cântărește cel mai mult.
mulțumesc pentru cuvintele încurajatoare și pentru urări.

inspirație maximă îți doresc și eu,

Ottilia

contorizez clipele de dragoste mî face să nu mai citesc mai departe. sparge tot, nu e credibil. adică să asociezi un verb rece, mecanic, cu dragostea, când vrei să redai exact contrariul și când te referi la bani să folosești un verb firesc - a număra?

nu, nu, ceva e foarte în neregulă aici. or. dacă punctul de plecare are o problemă, cum să fie credibil restul textului?

un experiment urmărește ceva, să demonstreze sau să infirme ceva. aici nu e clar ce, din cauza acestei prime strofe de care, scuze că mă repet, eu una nu pot trece, din cauza pe care am spus-o.

de un aparat... intern/ extern... într-o lume ca cea în care supraviețuim.
este exact ceea ce am vrut să reliefez. nu explic mai mult.

mulțumesc pentru părere.

Ottilia

eu spun doar că se putea alege un verb mai cald. plus că a supraviețui nu merge mână-n mână cu dragostea. dacă nici în ea nu mai credem că ne face să fim, nu doar să trăim (și deci, cu atât mai puternică ideea că nu se reduce la a supraviețui...), atunci...

asta înțeleg eu din prima strofă - o viziune reducționistă asupra dragostei, mai exact asupra clipelor de dragoste.

să rămân deci cu acestă concluzie - dragostea e patinare deasupra lucrurilor, și nimic mai mult.

dacă asta ai vrut să spui, asta e. accept, deși nu-s de acord.

încheind, sper, totuși (nu mă pot abține de la asta), că e doar problemă de verb, de denotații, conotații și sonoritate a lui, care cred că au depășit intenția mesajului. o neconcordanță, așadar, între expresie și ceea ce se dorește exprimat. ruptură între mijloace și scop.

are de a face mult cu supraviețuirea, desigur contează cum și din ce unghi privim lucrurile.
verbul cu pricina poate părea dur, dar \"dur pe dur se scoate\" în evidență - mi-am dat seama că te-ai referit la blândețea verbului. nu, nu am vrut să scot sirop din această experiență, de aceea.
mă bucur mult că ți-ai spus opinia și pe care știi că o respect. mulțumesc frumos.

Ottilia

nu e vorba despre duritate, ottilia. ci despre asocieri nefericite între cuvinte. ratate, adică, din pucntul meu de vedere. am și explicat de ce.

apoi, eu am distins între a supraviețui, a trăi și a fi. între ele nu văd diferență de grad, ci de natură. asta e unghiul din care privesc eu.

înțeleg însă, da, că vorbim eu de una, tu de alta.

și apoi ce legătură are dragostea cu ce spui în restul textului? că l-am citit, până la urmă...

ai aglomerat de toate, ottilia, în acest text. și bani, și \"dragoste\", și plante, și zâmbet, și cuvânt, și oameni, și nori, și praf de tras pe nări, și viață... multe concepte, fără vreo imagine strong în jurul sau pe care să se articuleze ca întreg.

și efectul nu e halucitant, e de însăilare...

rău dacă vedem din unghiuri diametral opuse aici. aglomerările de care zici nu sunt de aiurea, sunt chiar experimentul.
ok, nu spun că e bine, că e rău ceea ce am scris. spun că e ce am simțit. și dacă am simțit amalgamat este poate fiindcă am vrut să extrag... mă rog, poate nu am extras decât aparențele momentelor halucinante.

e greu să spui despre un anume halucinant în contextul în care invoci plante cultivate și tras pe nară 8așadar despre acest halucinant), dacă nu ai experimentat direct și concret asta. e o provocare în care lucrul pe imagine e esențial.

așa și cu privire la altele, parte sau nu din experimente de un soi sau altul.

dacă despre alt sens al halucinantului ai vrut să spui, de ce ai introdus în discuție drogul? a, ca termen de comparație.... dacă da, atunci comparația trebuie să fie credibilă, scuze că revin cu acest cuvânt, nu doar declarativă... altfel e reiterarea unui clișeu de o manieră ea însăși clișeică. asta să fie experimentul? e ceva exact invers, adică bătătorit.

astfel că textul tău e un experiment neconvingător pentru mine una.

asta mai voiam să spun...

e unul fictiv, în privința halucinogenelor. dar nu știu dacă despre tot ceea ce nu facem sau este greu de închipuit nu trebuie să scriem, adică să experimentăm.
dacă aș fi experimentat pe bune, nu cred că mă mai aflam pe aici, în fine, din punctul meu de vedere, \"procesul\" a decurs ca de la om la om.

mulțumesc, încă o dată.

Ottilia

dar am spus că e vorba de lucru pe imagine, nu am îndemnat la experimentare.

mă opresc, văd că una spun, alta se citește.

încercam să fiu de ajutor. pentru că de texte plate nu ducem lipsă...

să insist pe imagine mai mult decât pe mesaj. adică, am sperat ca cele două să ajungă în echilibru. se pare că nu am reușit. măcar am încercat. fiindcă tot e vorba de un experiment.

mulțumesc, Mădă. ești generoasă.

Ottilia

poate că dacă s-ar lăsa numai partea aceasta, nu ar mai fi timiterea înspe droguri, care e un subiect riscant de abordat, mai ales în lipsa experienței. eu nu mă gândisem la droguri, am citit clar că trași pe nări sunt norii, și de aici senzația de inspirație a cerului, poate pentru că n-am fost atentă la cultivatul plantelor de mai înainte.

\"constat că
oamenii au numai nori

trag unul alb pe o nară
pe urmă pe cealaltă
poate așa voi ajunge să simt
că viața e făcută
din momente mici
halucinante\"

o altfel de abordare - experiment.
mulțumesc,

Ottilia