se aud chemările, în orașul meu

nu vad de ce acel \"in orasul meu\" din titlu. il lungeste inutil.

de asemenea, am remarcat, in genere, ca si aici, subtitlurile, la care nu renunti. cred ca pot fi incorporate in text si eliminate ca subtitluri, pentru ca textele sunt si asa fie scurte, fie subtiate, ca asezare in pagina, incat a citi titlul, subtitlul si a reveni la text sau invers devine cumva asemanator cu a dezlega cuvinte incrucisate. adica un subtitlu cred ca e necesar la un text amplu, cu diverse chei de lectura, cu un descriptiv desfasurat pe planuri multiple samd.

plus ca prezenta constanta a subtitlurilor denota indecizie cu privire la titlu sau incapacitatea de formulare completa a titlului. exista si aceste variante de a vedea lucrurile, pentru cititor.

deși e sugestivă, imaginea, pentru un obiect care chiar se zbate, eu nu am văzut niciodată o lună zbătându-se. e mereu, așa, nemișcată.

Mădă, într-adevăr, încă nu m-am decis să renunț la subtitluri, pe care le folosesc, de regulă, ca o prelungire, nu ca o completare de titlu, ca o introducere în text, mai degrabă, așa cum bine ai sesizat. desigur, va veni vremea când voi pune punct acestui fel de început de poem, poate chiar mai devreme, acum, fiindcă ai zis.
toate la timpul lor...

mulțumesc că ai trecut, că ai spus.

Katy, poate nu ai avut ocazia, din mers, pe după/ printre alte imagini străbătând privirile...

mulțumesc și ție.

Ottilia

Otilia, începînd cu titlul, ai produs prea multe chestii trase de păr, sorry. înțeleg, stilul ăsta lacunar, contorsionist și la limita nonsensului, e o chestie care ți-o părea trendy, nu știu, dar cam dăduși în horror. dintre toate, alegoria tehno/cosmogonică \"se zbate luna ca o camă în geamul flambat\" e cea mai cuminte. restul, scuze, sunt inepții grotești de colecție.

din \"zbaterea\" lunii decurg toate. la tine s-au propagat pe dos.
mulțumesc pentru popas și pentru toate cuvintele bune-rele, în definitiv, totul e o zbatere.

Ottilia Ardeleanu