Poezie
totul pare să aibă greutate
1 min lectură·
Mediu
nevăzută arătare neagră
trăiește în trupul meu
își face nevoile
mulțumită
într-un suflet comod
zi după zi mai intens
mai periculos își exersează un fel de
limbaj numai al ei
fără a putea fi imitat
aerul
o greutate pe care sisif de-aș fi
abia o mai suport
lumina nu-mi e nici ea mai ușoară
de când mă știu îmi plouă
pe ziduri
ca-ntr-un oraș de poet
cu tristețea asistată de cititorii lui
niciodată nu-și schimbă
culoarea apăsătoare
plouă plouă plouă parcă dă la coasă
un bărbat îmi taie calea
nu fac trei pași înapoi
nu scuip în sân
n-arunc sare pe pragul acestei case
părăsite unde arătarea
crește mai înaltă decât
singurătatea mea alăptată de ploaie
(15 mai 2014)
033.577
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Ottilia Ardeleanu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 119
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 28
- Actualizat
Cum sa citezi
Ottilia Ardeleanu. “totul pare să aibă greutate .” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ottilia-ardeleanu/poezie/14050929/totul-pare-sa-aiba-greutateComentarii (3)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
AUAUAna Urma✓Ottilia, am citit ultimile doua poeme ale tale, curg unul în continuarea celuilalt parcă și au greutate cuvintele tale și o tristețe dar se mai atenuează aici în ultima strofă când spui "un bărbat îmi taie calea" și continui atât de firesc pentru a încheia cu versul care imi place mie mult: "singurătatea mea alăptată de ploaie" și eu iubesc ploile molcume, calde, ca și acest poem intimist.
0
OAe o plăcere să aflu părerea ta și îți mulțumesc pentru felul în care ai văzut și pentru că ai simțit așa cum ai simțit.
0
OApentru recomandare, Eugenia.
0