Poezie
fluctuat nec mergitur
Luminiței Zaharia - recenzie în versuri la "Luminița de la capătul tunelului"
2 min lectură·
Mediu
cum vine ea tocmai de la capătul tunelului
cum face ea chetă pentru poeți
înarmată, -namurată amazoană deșirată
cu porția de stufat de iubire din care nu dă nimănui
ca doica lui shakespeare leagănă poemul
și-i cântă și-l alăptează cu poveștile ei
crezând că din sine s-au născut regele lear
nevestele vesele romeo și julieta
caută diftongi prin șantiere pe la noi abia mai poți
trece de atâtea construcții ca de război
peste punctul de fierbere și reactivii îndrăgostirii
se silabisește pe foaia gri a singurătății
altoită apostrofată amenințată biciuită de mai marii iubirii
se strecoară în camera mea pe post de muză
vorbește cam mult cam repede cam special
despre criterii de frumusețe și oxitocină
îmi suflă să scrii o carte să dea din coate
n-aș vrea să dau dependență publicului
nici măcar pentru versurile interzise
mai ales când îmi potrivesc pasul cu el
de altminteri ea este femeiea fără nimic în mână
nici tu sacoșă taină letopiseț ori tomuri
despre tot ce-am trăit și murit
aș putea spune să nu cădem în iluzii optice
ea vine mâncând poezie cu o parabolă în piept
cu prozodia imperfectă cu ditirambi și
ai lav iu libertate-n slove
ea vine de dragul cifrei doi măsurată în ani-lumină
deși ea este doar o luminiță
la superlativul absolut
cum face ea chetă pentru poeți
înarmată, -namurată amazoană deșirată
cu porția de stufat de iubire din care nu dă nimănui
ca doica lui shakespeare leagănă poemul
și-i cântă și-l alăptează cu poveștile ei
crezând că din sine s-au născut regele lear
nevestele vesele romeo și julieta
caută diftongi prin șantiere pe la noi abia mai poți
trece de atâtea construcții ca de război
peste punctul de fierbere și reactivii îndrăgostirii
se silabisește pe foaia gri a singurătății
altoită apostrofată amenințată biciuită de mai marii iubirii
se strecoară în camera mea pe post de muză
vorbește cam mult cam repede cam special
despre criterii de frumusețe și oxitocină
îmi suflă să scrii o carte să dea din coate
n-aș vrea să dau dependență publicului
nici măcar pentru versurile interzise
mai ales când îmi potrivesc pasul cu el
de altminteri ea este femeiea fără nimic în mână
nici tu sacoșă taină letopiseț ori tomuri
despre tot ce-am trăit și murit
aș putea spune să nu cădem în iluzii optice
ea vine mâncând poezie cu o parabolă în piept
cu prozodia imperfectă cu ditirambi și
ai lav iu libertate-n slove
ea vine de dragul cifrei doi măsurată în ani-lumină
deși ea este doar o luminiță
la superlativul absolut
006
0
