Poezie
portret
1 min lectură·
Mediu
să ne-așezăm la o porție
de singurătate paharul e plin
și jumătatea lui până în gât
de lichidul acela
nimic nu mă îndeamnă
spre însămi făptura
ivită dintr-o întâmplare
o masă de liniște între lucruri
și fadă așteptarea
mă simt ca o felie de carne
uitată pe-o farfurie
din ea ochiul lumii
mă sfredelește
(16 septembrie 2011)
023680
0
De remarcat inexistenta voita a notiunii spirituale de "suflet", ca recunoastere tacita si smerita a "nimicului" din care venim.
Degringolada supliciului (cu deznadejdea imposibilitatii intoarcerii spre sine, si gandul nefericit al accidentului existential, al intamplarii) este rezolvata prin acceptarea crucificarii, "ma sfredeleste" cu interpretarea "ma modeleaza", "ma elibereaza"...
M.