Ottilia Ardeleanu

te exprimi ca și cum, dacă nu sunt olteancă, ce naiba mă găsesc eu să vorbesc tocmai în termeni ai... cui, sunt ai cuiva anume? pe naiba, știu că am învățat perfectul simplu în școală și am fost atrasă de sonoritatea lui, dinamica lui etc.

Mădă, eu nu vorbesc generic prea des, fiindcă prefer lucrurile clare, punctuale, veridice...

ok.

asta admir la tine, Mădă, franchețea, implicarea, argumentarea.
și am reliefat prin faptul că nu e duel, cum ar putea să se înțeleagă, ci un mod de clarificare a ceea ce simte lectorul vis-a-vis de ceea ce vrea să imprime autorul și ceea ce consimte autorul că poate lăsa să fie în acord cu opiniile lectorului. iar eu întotdeauna am ținut la relația autor-cititor, cred că am demonstrat-o cu brio de-a lungul timpului, fiindcă mai am un pic și îmbătrânesc și eu pe aici, nu-i așa?!

cred că m-am făcut înțeleasă.

credibil, Mădă, indiferent de locația din care provine autorul/ cititorul.
nu mai insist. desigur, simțul limbii cu care te naști este mult mai dezvoltat decât cel pe care îl înveți cu sârguință, dar limbă românească este. și mi-e dragă mie limba asta, mai mult decât orice.

foarte bine, dar îmi mențin felul de prezentare a etapelor de timp, cu semnele de punctuație aferent-imaginate, și cu învierea din "ăi" morți. mulțumesc frumos.

"felul in care incerci oralitatea si firescul nu e coordonat bine cu insertiile am ales sa spun intelectualizante, in speranta ca se se intelege ce vreau sa spun cu asta (in anumite ocazii incercand sa si arat ce inteleg prin)." - ba da, atmosfera nu este prezentată din interior, ci din exterior, Mădă, dar dă impresia unei apartenențe la...

"ocarmuire, de pilda. incarcatura arhaica a acestui cuvant introduce o incremenire care se opune alertului pe care l presupun oltenismele. asa ca, pentru a reda ideea de final, ca mijloace, ar merge ales altceva. " - ocârmuire este bine ales în context, alături de "personajul" principal, nu se va lua în raport cu "viteza" de spunere/ reacție a olteanului.

"plus ca invataturile nu e musai sa le spui sub forma de invataturi, mai ales la final de text. provocarea ar fi ele sa fie vizibile de a lungul textului, din insasi gestionarea oralitatii si a perfectului simplu astfel incat din ele sa rezulte un soi de intelepciune subtila, specifica personajelor rurale pe care incerci sa le introduci in peisajele textelor. " - înțelepciune subtilă se pretează la texte dintr-o altă lume, nu cea a satului care vrea să fie francă, modestă și aparent nepricepută.

ești binevenită în această pagină, noi nu ne vom duela niciodată, cel mult vom avea convingeri diferite, dar asta este absolut uman, normal și chiar benefic.

mă bucură intențiile tale, pentru care îți mulțumesc din suflet.

fii atentă, e "albirăm", așa, instantaneu. a se pune niște semne de punctuație...

"ăi morți" va să fie anume morți...

trebuie să spun, încă o dată, că apreciez implicarea ta pe texte, în fond, contează să fim vii!

mulțumesc încă o dată, Mădă!

reflecta. mulțumesc pentru popasul în această pagină.

jindul după copilărie, dar și felul ei, Mădă.

am să renunț la versul acela și am să mai fac ceva modificări. mulțumesc pentru părerea ta.

scrisul tău este mai natural, mai concis și mai trăitor și rezultatele se văd.
textul acesta are, spre exemplu, un început și un final care tind spre poezie, având acele laturi emoționale, constituite din cuvinte metafore.
ceea ce nu-mi place (, în general, în poezia actuală) este trivialitatea unor cuvinte, doar așa de dragul frapării cititorului.

mult succes!

un început frumos de poezie:
"Dintr-o dată lumea se făcuse mică,
atât de mică
încât o purtam în podul palmei."

mă așteptam să merg pe un alt fir până la acel final "ireal", dar am găsit altele. atenție la repetarea lui "și" care nu este necesară pentru legarea/ continuarea versurilor, ba chiar împotmolește.

vezi că mai lipsesc diacritice!

mai trec,

Ottilia Ardeleanu

e o bucurie pentru cel care scrie să știe că prin cuvinte transmite emoții iar acestea se transformă în alte cuvinte care se întorc în alte emoții.

mulțumesc.

în 3 acte. decor, acțiune, câteva secunde de respiro, nici nu mai știi: citești ori visezi?!

metaforic, sugestiv, frumos...

unui sâmbure care ajunge copacul numai bun de pus pe foc, acela al iubirii, aici, așa este viața îndrăgostitului.
toate elementele se leagă armonios. un sâmbure, un copac ori livada, o casă, o fereastră etc. cu atribute care converg toate și fiecare cu rolul său către iubire.

frumos, frumos...

aici: "Și curg într-una cu sufletul tău." - "într-una" are sensul de continuu/ mereu, deci, corect: întruna.

am citit câteva texte ale tale și constat fluență însă, și multe clișee, apoi, ritm inconstant, rime uneori nepotrivite etc.
le mai poți lucra.
mult succes!

vremea și al ei "țintirim" - poate că este esența textului.
poate că este un cimitir pe care îl construim în timp ce ne purtăm viața.
mi-a plăcut acest final.

e totul! :)

mulțumesc, Nelu Gârda, onorată de prezență.

că mai există foc continuu. cine,cum, când și cât lucrează... e mai bine să nu spunem.

spor la lucru (ori la lucrătură)!

Ștefan, la prima vedere poate să pară o personală, însă tema zice că e mai mult decât. mulțumesc pentru opinie.

fel de rugă, o renunțare la tot ceea ce poate fi mai frumos în favoarea unei înălțări spirituale.

frumos, frumos...

Ottilia Ardeleanu

optimism final îl trăiesc și în aceste versuri care au un sublim al lor, tratând nepieritoarea temă a trecerii dincolo, și totuși, a nemuririi.

deosebit sonetul,

Ottilia Ardeleanu