Ottilia Ardeleanu
Verificat@ottilia-ardeleanu
Am una. Dar nu e pentru toată lumea.
se pare că, oricum ar fi, orice ai face, capătul e unul singur, iar femeia, necunoscuta, se află mereu acolo, în mulțime.
bun!
Pe textul:
„până la capăt" de Anghel Geicu
un vers cum: "greul pe umerii actorilor care încearcă să recite sclipirea" mi se pare excepțional. să reciți "sclipirea" - acel ceva care este de o splendoare nemaiîntâlnită, o izbucnire a naturii umane, a ideii, spontanul din diversitate, este aproape imposibil.
depinde mult de "actor", (de) cum transpune literele și de acea "complicitate".
e poate singurul care îl înțelege pe poet!
minunat!
Pe textul:
„poemul de aur" de Liviu-Ioan Muresan
mai trec prin pagina ta, Sonia. succes!
Pe textul:
„ Șerpii din grădină" de Sonia Kalman
De îmbunătățitfelicit pe fiecare autor și fiecare fluture care a contribuit la această "liniște", la această "răcoare"!
deliciu...
Pe textul:
„Mi-e sacul gol - dar ce liniște, ce răcoare!" de Cristina Rusu
un poem al celor mai sicere simțăminte adresate vieții și morții, deopotrivă.
Ottilia Ardeleanu
Pe textul:
„mă rog lui Dumnezeu să mai aștepte" de Teodor Dume
Pe textul:
„iubim copile moarte" de Leonard Ancuta
Pe textul:
„apucături de mai" de Ottilia Ardeleanu
dar, ce rău îmi pare că nu mai sunt copil de țâță. se pare că e singura șansă de a ne bucura de acel... cum i-ai spus?!
pe bune, acuma, chiar îmi plac acei "nori grei de vară".
frumos haiku, Nelu!
Pe textul:
„Belșug" de Gârda Petru Ioan
Dianette, ai un comentariu care m-a umplut de bucurie. mulțumesc mult.
Laur, spui că textul acesta „se vede” bine. nici nu mă puteam gândi la ceva mai bun. mulțumesc mult.
Pe textul:
„prietenie din interes " de Ottilia Ardeleanu
Anghel Geicu: se pare că viața știe exact pe unde merge, numai noi nu vrem să o ținem pe calea ei;
Petru Teodor: se zice că e bine când luăm totul în râs, în fond de aceea rezistăm la tot ce ni se întâmplă;
mara voinas: ironia sorții, desigur.
Pe textul:
„prietenie din interes " de Ottilia Ardeleanu
atenție la "colesteron" și aici: "scuipând un urma lui".
apoi, gerunziile sunt de evitat, ele nu (mai) sunt la mare preț.
Pe textul:
„distorsiunile-ți sublime" de Ioan Postolache-Doljești
De îmbunătățitauditiv, mi-a plăcut strofa:
"doar atât, când fac vocalize cu pietrele
ecoul ține gura închisă
tace chitic".
Pe textul:
„un poem despre" de Anghel Geicu
cât de bine ai surprins amestecul ăsta de vreme: primăvară-toamnă.
matematic vorbind, există exactitatea ultimei strofe: "număr prim" = "singurătate" (de n-ar fi fost descoperit/atribuit!).
ca de fiecare dată, mă încarc pozitiv,
Ottilia Ardeleanu
Pe textul:
„mai diluvian" de Vasile Munteanu
frumos textul tău.
"în orașul meu există o stradă
fără oameni",
Ottilia
Pe textul:
„pe strada aceea locuia doar un ceas franțuzesc" de cezara răducu
cât despre intervenția de aici, sigur, e o părere personală. îmi place să aflu păreri diverse. de ce m-aș supăra?! femeia, ca și bărbatul, a fost născocită în fel și chip. e meritul ei/ lui dacă are calități ori defecte sau al cui este?!
mulțumesc pentru prezență,
Ottilia Ardeleanu
Pe textul:
„emul " de Ottilia Ardeleanu
probabil că pare încropit din cuvinte desuete, dar nimerite pentru acest onorant sentiment vechi de când lumea și care va muri doar când va muri veșnicia.
aici este minunat:
"aproape mi-am ucis inima
și îngerii toți i-am mințit
despre albul vâltorii", numai că eu aș inversa un pic, adică:
"aproape mi-am ucis inima
pe toți îngerii i-am mințit
despre albul vâltorii".
"am premeditat o iubire
fără cusur"!
Ottilia
Pe textul:
„am premeditat o iubire perfectă" de Deminescu Violeta Mirela
și la "a fi de stâncă" te-ai gândit...
tare frumos te-ai gândit!
Ottilia
Pe textul:
„la origini de piatră" de Lavinia Micula
împingerea ideii către statutul de om - purtătorul de grijă al limbii, cel cu îndatorire părintească, cel care o perpetuează, este, după mine, merituos și subliniez:
“deși noapte înnegreau pereții
în clip-aceea îmi doream copii
care să-mi ducă mai departe în această limbă
cu demnitate-anonimatul”.
Am trecut prin dure, dar extraordinare figuri de stil.
"desigur...
numai în primii ani de viață",
Ottilia Ardeleanu
Pe textul:
„garda de noapte" de Vasile Munteanu
frumos, frumos...
Pe textul:
„casa cerului" de Silvia Goteanschii
Pe textul:
„voiaj ratat" de Ioan-Mircea Popovici
