Poezie
mai diluvian
1 min lectură·
Mediu
timpul miroase a ploaie
a mușchi nordic și-a-nlutire
curg secunde de pe frunze
pisici verzi și înecate
îmi ating cu palma gâtul
nu am puls pe gură scot
aburi cu formă de bule
fiindcă văzduhu-i o baltă
pe sub salcâmii venelor
cutreieră mistreții
le strălucește apa
pe colți și moartea-i clară
culeg dintre frunze pește
mușc din el ca dintr-o pară
amăgindu-mă că sila
are semințe și-i dulce
sălbăticia fructelor umbrește
doar pe la margini grâul putrezit
în trupul coacerii aprinsă-i luna
din primăvară am trecut în toamnă
întâia oară vara nu a mai venit
am rezolvat prin calcule mai simple
misterul rădăcinilor pătrate
se-ntoarce acasă elementul x
un număr prim numit singurătate
023470
0
cât de bine ai surprins amestecul ăsta de vreme: primăvară-toamnă.
matematic vorbind, există exactitatea ultimei strofe: "număr prim" = "singurătate" (de n-ar fi fost descoperit/atribuit!).
ca de fiecare dată, mă încarc pozitiv,
Ottilia Ardeleanu