Poezie
un poem despre
1 min lectură·
Mediu
ce simt atunci când strig și nimeni nu găsește locul ferestrei
când dinții îi clătesc cu noroi și licheni, când strivesc
cu barosul lumina, nici eu nu mai știu
doar atât, când fac vocalize cu pietrele
ecoul ține gura închisă
tace chitic
nici o moarte nu se întâmplă nicio femeie nu sare pe mal
doar inima ei mai bate din când în când în perete
și cine să guste licoarea iubirii
cine să ungă vâslele ruginite
cine să ia chipul pasărei să-l ducă până la capăt de cântec
în luntre liniștea stă cu căștile pe urechi
ascultă sonate și marșuri de gală
dansează laolaltă cu peștii
o stea de mare își smulge cămașa și primește aplauze
cred că așa se întâmplă acolo unde omul pășește pe ape
unde casa lui
e nimicul și nimicul îl ține deasupra
și deasupra lui doar somnul
012.738
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Anghel Geicu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 142
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 19
- Actualizat
Cum sa citezi
Anghel Geicu. “un poem despre.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/anghel-geicu/poezie/14008076/un-poem-despreComentarii (1)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
auditiv, mi-a plăcut strofa:
"doar atât, când fac vocalize cu pietrele
ecoul ține gura închisă
tace chitic".