Belșug

Ioan, chiar este un poem interesant, și asta datorită contrastului. E frumoasă această împletire, natura și mama. De obicei la acest gen de poeme se preferă cadrul static sau nocturn. Numai plinătatea norilor putea să fie așa frumos redată cu plinătatea sînului. S-a trecut cu vederea acest poem, dar este un poem bun. Te felicit pentru inspirația avută.

cu prietenie, bia

Am vrut mai degrabă o analogie, cum de fapt ai sesizat foarte bine. Am intitulat poemul belșug, dar am sperat să se înțeleagă faptul că despre belșug și de semne de belșug este vorba, fără explicații suplimentare.
Sigur că poate fi îmbunătățit, dar sper că spune destul și așa.
Mersi de semn!

Cu aceeași prietenie!

de belșug, am dat fuga și eu.
dar, ce rău îmi pare că nu mai sunt copil de țâță. se pare că e singura șansă de a ne bucura de acel... cum i-ai spus?!

pe bune, acuma, chiar îmi plac acei "nori grei de vară".

frumos haiku, Nelu!

Cred că acest fragment din Melancolie a lui Blaga l-am avut în minte când am scris tristihul. Sper că analogiile care-ți vin în minte să nu te supere, sensibila mea Otti! De fapt nimic nu e mai drăgălaș decât un vițeluș care suge cu multă seriozitate și care, atunci când ugerul seacă, dă fără milă cu capul pentru a mobiliza toate ungherele rezervorului.
Mulțumesc pentru cuvintele gingașe...