Un mărțișor pentru Tataia!

Născut la 1 martie în urmă cu exact 85 de ani, deci în vremea celeilate mari crize economice a lumii, distinsul, valorosul, apreciatul, elegantul, simpaticul nostru coleg Constantin Iurașcu-Tataia și-a dăruit recent un mărțișor constând într-o carte de 85 de pagini, numită ”8 decenii și juma’”, apărută la Editura PIM din Iași.

Cartea începe cu un cuvânt înainte al autorului, care are și un

Moto

Prunc pe lume apărui
La-ntâi martie-n Vaslui
Și-am ajuns a însuma
Opt decenii și juma’.

Autorul povestește cum a luat microbul epigramei încă de pe băncile liceului Mihail Kogălniceanu din Vaslui, când s-a situat în fruntea celor care s-au duelat în versuri cu dirigintele Isidor Cremer, profesor de filosofie. Prin urmare, Tataia scrie versuri de 70 de ani! Mulți înainte!
Introducerea se încheie astfel:
”Stimulat de împlinirea celor 85 de ani în etate, m-am gândit să adun în această plachetă, câteva din cele peste 5000 de catrene ce le-am comis de-a lungul existenței mele terestre și pe care lumea le va judeca ”sine ira et studio”.
Sunt cuprinse apoi dedicații în versuri sau proză de la colegii de cenaclu, nume grele în epigramă, poezie și chiar în literatură, ca Eugen Deutsch, Vasile Larco, George Petrone.
Și nu ne uită maestrul nici pe noi, prietenii de pe agonia, cei care am răspuns provocării lansate cu câteva săptămâni în urmă: David Valentin, Ica Ungureanu, Dan Norea, Nicolae Bunduri, Goea Maria Daniela și cel care semnează aceste rândulețe.
Urmează epigramele, câte două pe pagină, însoțite de mici ilustrații sugestive luate din generosul Internet (îi sugerez lui Tataia ca pentru cartea ”9 decenii și juma” să-și găsească un illustrator la fel de generos, dar cu nume mai uman…).

Dintre epigramele, una și una, dau câteva exemple, alese după gustul meu, subiectiv, firește:

Notorietate

E cult, un enciclopedist,
Mai mare dragul să-l asculți
Și este cunoscut de mulți,
Aproape ca un fotbalist.

”A dat în mintea copiilor”

Deși subliniază-n chip subtil
Că-i decădere din maturitate,
Prefer să am o minte de copil,
Pentru fațeta ei de puritate.

Superstiții

Cel mai grav eres aici la noi
În frumosul spațiu mioritic
E să crezi temeinic în strigoi
Și-n promisiuni de om politic.

Evoluția tarifelor amorului

Preferă, sigur, iubăreții
Cu însușiri contabile
Femeile gonflabile,
Căci astea vii prea umflă prețul!

Toamna vieții

Toamna vieții e obida
Când ai sclerozate vase,
Reumatism acut în oase,
Ești, în schimb, ferit de SIDA…

Se pot grefa pe om unele organe de porc

De când aflai, eu creierii mi-i storc,
Să-mi limpezesc ideea năzdrăvană
Că prin grefarea unei părți din porc
Se-nnobilează specia umană.

Orator slab

Se exprimă dificil,
Cu vocabular rahitic,
Adoptând, cum văd, un stil
De comentator politic.

Sângele

Lichid vital e pentru noi,
Aici nu poți să faci confuzii,
Vărsat ușor când e război,
Găsit cu greu, când faci transfuzii.

Mai are Tataia câteva pagini de definiții epigramatice...

Ex.
Alibi

Alibi nu-i un cuvânt anost,
Căci el dovedește în instanță
Că-ntr-o anumită circumstanță
Tu n-ai fost acolo unde-ai fost.

….apoi de poezii, dintre care majoritatea rondeluri.

Rondelul politeții

Vă rog… Permiteți… Mulțumesc…
Mic îndreptar de politețe,
Probând a omului noblețe
Și bunul simț cetățenesc.

Se mai emit păreri răzlețe
Că-i inutil să mai rostesc:
Vă rog… Permiteți… Mulțumesc…
Mic îndreptar de politețe.

Chiar dacă traiul omenesc
E plin de grabă și strictețe,
Tu nu uita să dai binețe
Și să pronunți, zâmbind firesc:

Vă rog… Permiteți… Mulțumesc…

L-am cunoscut pe Tataia la Festivalul „Eterna Epigramă” din 2009, când am avut misiunea să-i fiu înger păzitor. Vioi, volubil, pe fază cu replicile, zâmbind firesc și sincer, a fost pentru mine o plăcere să mă achit de această obligație și am păstrat pentru dânsul un respect care va rămâne intact indiferent ce vor face cu noi în viitor ale vieții imprevizibile valuri…

Mulțumim, Tataia!
La mulți ani, Tataia!