Poezie
până la capăt
1 min lectură·
Mediu
moartea e o boală de sânge, un hârciog, o insectă ce înțeapă
atunci când aștepți metroul să te ducă spre job
o gură de canal se deschide în tine
toată mizeria din oraș se scurge acolo
oricât ai vrea s-o oprești, nu există capac pentru asta
se desfac trotuarele în două
cerul se crapă dinspre apus, locomotivele scot aburi roșii
te urci în vagon fără să știi unde
fără ca măcar să ai habar cât de grasă e femeia de la capătul culoarului
doar o visezi, doar acolo îi poți vorbi fără frică
nimic nu se întâmplă doar o furtună
din când în când îți mai mătură oasele
ca un scamator priceput, te fură din ochi
te fură din degete, fără a putea să adaugi o glumă
ca în spectacolul cu păpuși
atunci, mai bine te așezi pe o canapea în parcul de vizavi
și tragi țigara în piept
până la capăt
023.232
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Anghel Geicu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 152
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 18
- Actualizat
Cum sa citezi
Anghel Geicu. “până la capăt.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/anghel-geicu/poezie/14008510/pana-la-capatComentarii (2)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
AGpână acolo,
iar acolo nici măcar nu știm cine sau ce ne așteaptă, poate o femeie grasă.
îți multumesc pentru trecere și comm. cu prietenie, Anghel Geicu.
iar acolo nici măcar nu știm cine sau ce ne așteaptă, poate o femeie grasă.
îți multumesc pentru trecere și comm. cu prietenie, Anghel Geicu.
0
se pare că, oricum ar fi, orice ai face, capătul e unul singur, iar femeia, necunoscuta, se află mereu acolo, în mulțime.
bun!