Ottilia Ardeleanu

eu nu pot interveni asupra mea decât atunci când îmi cere propriul eu. acum el zice că mai bine să las lucrurile cum se află.
mulțumesc pentru revenire.

urări de bine!

mulțumesc pentru interpretare, mulțumesc pentru lectura constantă.

Liviu, posibil, nu le am eu cu poezia foarte. dar îmi place să tatonez în domeniu. și, pe urmă, nici nu cred că voi vrea să fac carieră din asta, sunt altele mult mai propice vieții, spiritual vorbind. dar dacă voi reuși vreodată performanța, nu mă îndoiesc că-mi vor ieși în cale craii!

vă mulțumesc amândurora, cu respect!

Teo, poate că femeile triste vin în întâmpinarea bărbaților triști. mi se pare că asta spune versul de început. poate că femeile triste îmblânzesc singurătatea...

în aura iubirii, așa că nu pot să nu spun că mi-a plăcut mult expresia:
"să vezi cum capătă oamenii aure
când își vorbesc despre dragoste".

probabil că fumăm viața ca pe o țigară scurtă!
cu toate acestea, eu vreau să văd partea pozitivă, aceea în care nu dăm importanță că moartea doarme de cealaltă parte! cred doar că vrea să se bage în seamă!

o generație nu poate exista fără alta, că o generație o propulsează pe cea care vine și tot așa, asemeni undei. pur și simplu fenomene naturale, fără forțări. cred în oamenii potriviți la locul potrivit. așa este și în literatură, ca și în celelalte domenii, de altfel. poezia, poeții se așază acolo unde este firesc, acolo unde le este locul. și consider cu atât mai mult că respectul pentru înaintași trebuie să fie primul care unește suflete și prinde mâinile celor care iubesc acest dat: cuvântul! la fel, mi se pare firesc a accepta intrarea în arenă a celor mai noi talente. întoarcerea spre trecut despre care spune criticul nu trebuie să fie o jenă, dimpotrivă ar trebui să ne facă mândri că avem un trecut literar, că mișcarea literară este din ce în ce mai dinamică, că am avut de învățat și că putem înmâna stindardul de cultură mai departe!
cel mai greu este să abordezi latura socială și să dai din râs în plâns și invers, adică să știi cât de mult umor și câtă ironie să pui încât realitatea să nu fie denaturată, cu metode stilistice pe măsură.

felicit pe Angela, felicit pe Felix! totdeauna este nevoie de oameni care să aprofundeze eul de dincolo de eu, cel care reușește să ajungă la semeni. și cred că nu oricine reușește să transpună ceva ce deja a fost transpus de un poet de la suflet la alt suflet.

aprecieri!

mulțumesc!

și iarba se înclina după ovalul coapsei tale" și "mi-am luat o altă tu în schimbul unui cal" fac deliciul acestei lecturi în care repetiția unor cuvinte/ expresii dau dinamism. am remarcat și alternanța moarte-viață cu atributul "plină de apă de ploaie". textul are și momentul lui de filozofie...
deosebit!

Lavinia, desigur...
se părea că.
mulțumesc pentru revenire.
la fel, multă liniște!

bine țesut în jurul poveștii albei ca zăpada. orice femeie poate visa să fie o albă ca zăpada. interesant e cum ai creat atmosfera și cum ai urmat drumul către căsuța aceea mică și curată...
final neașteptat!

frumos!

că tu ai înțeles asta. mulțumesc, Lavinia.

neliniștea indusă de zgomotul ca de foc continuu, al ploii. bună comparația cu soldatul - altă imagine indusă, aruncat într-un război inutil. asiguratorul de pace. cum el nu-și află somnul (de "plânsul altcuiva"), așa iubirea nu-și găsește trupul.

bun!

Radule, despre ce poet vorbești?! nici dacă pun lupa nu se vede!
pe urmă, mai bine ero(t)ic decât vulgar! că tu ai văzut cum ai văzut, ține doar de percepția ta.
de fapt, omul îi vede pe ceilalți prin prisma faptului cum se vede pe sine. așa că dacă afirmă că celălalt nu arată, nu dă, nu lucrează/ se comportă/ scrie etc. bine, este pentru că tocmai el are propriile frustrări, incertitudini, nemulțumiri... cu și despre sine. lucrurile acestea țin, cum spuneam, de educație. și pe nedrept degenerează în atacul la persoană. în definitiv, nimeni nu este perfect. toți încercăm să tindem spre într-acolo. cât de bine reușim ține de talent, de muncă, de împrejurări, de ceea ce suntem în viața reală etc. un om normal ca mine nu poate emite numai lucruri extraordinare.
cu versiunea propusă de tine nu pot spune decât că e o scălămbălăială de inspirație străină, tu scrii mai bine de atât.

domnule Mihalache, de-a dreptul onorată de aprecierile făcute! lucrul acesta îmi confirmă că nu scriu degeaba și că există oameni cu multă simțire în care aceste manifestări de poezie-în-felul-meu au rezonanță. vreau să spun că aveți dreptate. situația dată a fost generată chiar de Leo cu mult mai demult și este doar treaba lui că persistă în eroare. vă mulțumesc foarte mult.

Leo, de ce din păcate pentru mine, ți se pare că oftez după un loc în frunte, ca tine?! Revino-ți! Uite, să pacem un pact: eu reiau lectura poeziei tale și comentez numai ce-mi place; tu îmi dai lecții despre cum să scriu ca să devin și eu un buric al pământului. Și doar dacă o să te depășesc, lucru pe care îl vor confirma susținătorii tăi, abia atunci și numai așa vei fi proclamat un prof extraordinar poet care și-a ridicat discipolul la rang de premiu nobel.

Liviu, această poezie este inspirată din lectura unei cărți. Iar în prima ei fază a fost și este încă un text în proză. Probabil voi deconspira la momentul potrivit. Nu cred că e o problemă de interpretare, de citire, fiindcă acceptă mai multe modalități. Mulțumesc pentru varianta propusă și pentru aprecieri.

ticăie în gol!

te citesc de multă vreme și știu că ai un potențial enorm, că poți depăși bariere ale emoției!

trecut hibridizat în actual, ceva care surprinde și mă face să cred că sufletul nu are un capăt (poate căpătâi). el ajunge în forme superioare.
rezonez și știu că și asta este divin!

a asmuți

eu sunt cea care sunt, mulțumesc pentru susținere. nu vreau să fie în viața asta femei contra bărbați fiindcă viața ar fi inutilă. și nici poeți contra poete. dar dacă Leonard a considerat că trebuie să asmută lumea, uite...
sunt din ce în ce mai convinsă că a transmite înseamnă a asmute!!!
așa se traduce toată tevatura asta.

măi, și nimeni n-a fost alături de albatrosul ucis! of... ce simțire... de niciun fel!

merci, tu ești cumva agreabil, că cel puțin faci o oarecare analiză. dar se vede clar cum ții de o gașcă. și asta mă face să-mi schim b părerea.
eu nu întâmplător am postat textul ăsta.
am știut că o să creeze polemici!

mă faci să râd. tot buric te crezi. dar știu cum sunt oltenii, ai mare noroc!
aiurea. habar nu ai ce spui. lasă orgoliul și apoi... care 100 de prieteni?
sunt 20. dar PRIETENI!
ai fost și tu cândva, ai uitat? ce bucuros erai când îți comentam. uite că nu-mi mai place cum scrii. sunt alții peste nivelul tău. te pierzi. te pierzi. îmi pare rău pentru tine. aceleași obsesii scrise în aceeași manieră. nimic deosebit.
tu ești cel care habar nu ai pe ce lume trăiești. dacă ai susținere din partea saitului și din partea vreunei edituri nu înseamnă că ești geniu. sunt pe aici poeți care chiar au talent dar nu sunt evaluați la adevărata valoare. eu, cel puțin, nu m-am lăudat niciodată, de aceea nu văd de ce atâta înverșunare. înseamnă că valorez mai mult!
leonarde, concentrează-te pe poezie, o spun foarte altruist. într-o bună zi, când vei da jos masca, vei vedea că de fapt nu eu am ceva cu tine, tu ești cel care instigă. rușinos pentru cineva care se crede poet!

dacă, tu, valentine, știi ce e nou și ce e vechi în poezie, bravo ție, ești un istoric literar în toată regula. mie îmi vine bine ce mi se potrivește și ce mă face specială, nu ce este la modă, la moda tuturor - dar pică așa cum o fi.
bineînțeles că vorbeam de literatură și nu de femeia de serviciu care iubește și ea nu știu ce poet în taină. nu vorbeam aiurea de lumea inteligentă. eu nu știu de ce crezi că chiar e important pentru mine ce îți place ție. ești undeva intr-o aură literară? pe scăfârlia cui luminezi? de parcă nu odinioară te comentam de acolo din anonimat!!! te-ai scos sau ce?!
probabil că poezia e trecută în mintea ta, eu sunt mai nouă decât prezentul. și nu țin să te bucur pe tine. nu am o țintă propusă. apropierea se face neintenționat!

nimic constructiv până acum, doar orgolii masculine. nu am pentru ce mulțumi!
tupeu. nimic mai mult!

nu (prea) se observă că între a scrie și a lovi pe taste este o mare diferență!
și, de aici, se poate face o întreagă filozofie. revin să spun că a fi om valorează mai mult decât orice literatură. și se și vede, în general. autorii sensibili ies în relief fără a face mare efort. eu am deja poeții mei preferați (a se înțelege ei, ele!) Iar ei se știu, pentru că nu am evitat să-mi arăt considerația față de felul lor evident de a înfrumuseța cuvântul, de a ridica valoarea cuvântului.
Ioan, eu știu că textul de sus este o metaforă!
mulțumesc frumos!

peste o sută de ani și mai mult tot fiorul liric va atinge, probabil și pe roboți. avem voie să visăm ce e mai bun pentru noi, încă nu e pe bani visarea...
și de asemenea de acord cu faptul că NU ceea ce spune oricine este neapărat corelat realității (literare). eu spun doar că la ora actuală sunt mulți inteligenți pe metrul pătrat și e greu să triezi. diversificarea (nu diversiunea) are scopul ei precis. singurul impediment este că sunt din ce în ce mai puțini oameni-în-adevăratul-sens-al-cuvântului. atâția se irită din te miri ce motive, încât ți-e lehamite să mai comunici. cei care se cred buricul pământului nu vor ajunge nicăieri! acesta nu este un criteriu de evaluare. suntem în continuă schimbare, deh, teoria relativității.

domnule Diaconescu, vă aștept cu opiniile ori de câte ori considerați că e necesar să faceți o observație pertinentă.