magi(c) sau cum apare orașul meu

nu credeam să existe. E faină poema, are de toate, figuri de stil inedite și bine poziționate. Îmi place și tăierea versurilor, făcută atent. Chiar e bine făcută aici (vă reproșam undeva despre tăiere)/ex:"fără vreo destinație la sens delfinii" excelentă urmarea. Se pare că de sărbători privim altfel împrejurimile. Le dăm un sens superior, din interiorul propriu.

Liviu, dintotdeauna sărbătorile de iarnă au darul de a ne face mai buni. în toate sensurile. este o bucurie pentru mine să pot transmite ceea ce simt în zile de sărbătoare sufletească. și mulțumesc pentru reacție.

să-l recitesc m-a tot chemat poemul
oare de ce mă întrebam mereu pentru
rotirea câinelui timp a necălcatei zăpezi
pentru fumul dus pe aripi de pescăruși
cumva să mai văd arcuite spinări de delfin
speriind fulgi sau cu gând ascuns în
urma ta ca un fur să adun versurile
lăsate la porți sau poate ultimul vers
ce nu încheie și surprinzător deschide
poemul "orașul pare ca la naștere"
orașul prin extensie țara lumea ce an
vor aduce unul normal sau cu monstruoase malformații...
decriptez un pic mai sus "locomotiva la lucru în sărbătoare"
asta-i îmi zic după istovitoare griji pregătiri
musafiri deranj oale tigăi farfurii etc etc
a doua zi de crăciun în loc să doarmă ca toată
femeia normală trezindu-se-n zori așa ciufulită cum e
în capot înainte de-a fi locomotivă profită
de liniștea casei poetă iremediabil bolnavă
de introspecție fiind trage o fugă să-i dea
inimii drog bucuria de loc de dor de vis și de timp
drogu-i luat poemul e scris redevine femeie
incotro până când cine știe totu-i rotund...

femeie poet mulțumesc de poem.
un nou an fericit, Ioan.

Ioan!