Nuta Craciun
Verificat@nuta-craciun
„sau taci sau spui ceva mai bun decât tăcerea”
M-am născut în cel mai frumos sat de munte de pe Valea Grădiștei, satul Bucium, jud. Hunedoara, într-o primăvară pe care m-am străduit s-o port mereu pe dinăuntru. Poezia mi-a fost mereu cel mai bun aliat de-a lungul vieții, cu ajutorul ei am traversat cu bine toate evenimentele ce mi-au…
in spatele unei nopti mai tulbure decat credinta
noastra cand fugim in lume sa uitam de griji
caci nu stim vai nu stim ca ele grijile
alearga mult mai repede decat noi
in spatele tuturor acestor lucruri sta Dumnezeu
ne priveste bland si ne aseaza la loc inima
incantata sa citesc poezie de aceasta factura!
cu drag anana
Pe textul:
„fețele credinței" de Teodor Dume
intr-o incercare permanenta de armonizare cu realitatea,
cand timpul misterul acesta esential, scrijeleste imagini in sangele nostru
mi-a placut mai ales finalul
mihai amaradia - imi permit sa-ti spun ca acesta este un poem, cel putin in viziunea mea, iar tonul tau categoric \"sa-ti fie clar\" ca nu incadreaza
cu statutul de coleg de site unde ai dreptul la o \"parere\" nu la verdicte categorice, la urma urmei dincolo de arta, poezia este totusi o fabulatie...
ca sa nu mai spunem ca e si o chestie de gust si de inclinatie, poti lasa putin loc si altor interpretari
Pe textul:
„Accident" de Teodor Dume
de la miniatura haiku-ului, pana la esenta unor cuvinte care se asaza atat de
armonios in acest poem, nu e decat un … mestesug pe care ti l-ai insusit cu cinste!
mi-a placut mult aceasta filozofie rotunda a nasterii, a vietii…
Pe textul:
„Cerc*" de Djamal Mahmoud
parca ceva se intampla in prelungirea sufletului meu, ceva imi suna atat de cunoscut si ce poate fi mai frumos decat atingerea unui suflet geaman ca facand parte din insati sufletul tau…
e aceea stare anume in care timpurile nu mai conteaza, conteaza doar eternitatea unui clipe de re-memorare
personal mi-ar fi placut ca poemul acesta sensibil sa se termine cu:
“ trupul meu răstignit pe inima casei
tot mai departe tot mai înalt”
parca gerunziul finalului … rupe putin sensibilitatea atmosferei
Pe textul:
„nevăzute urmele mele" de mircea lacatus
tu stii, tristetea e semnul meu de recunoastere :)
Pe textul:
„Pietrele Annei" de Nuta Craciun
reprezentarea unui univers unde tu esti stapana vidului launtric, a haosului ce nu poate transforma plumbul in aur si nici nu poate aduce linistea care cerne colbul de praf al trairilor, e greu de redat in cuvinte, ceva rupe versul, il face insingurat, stiu, dar incercam sa pun “piatra” marturie a discernamantului care
incearca sa umpla un gol cu trairi vii… care iau apoi drumul cocorilor
multumesc de comentariu, o sa revin pe text cu siguranta atunci cand
o sa gasesc starea necesara
Pe textul:
„Pietrele Annei" de Nuta Craciun
ma bucur de regasire Cami, ce poate fi mai frumos decat reflexia cuvintelor tale intr-un suflet care intelege
Pe textul:
„Pietrele Annei" de Nuta Craciun
nu as putea uita cararea, dar multumesc semnelor tale bune… in cautarea propriului ego printre crapaturile realitatii cele reale, pietrele tale sunt intrebari reflectate in vidul meu interior,
intrebari ce dau insa valoare acestui vid si-l personalizeaza…
mirari ce opresc roata timpului pe gandul bun - MAYA, iluzia aceea care vede dincolo de obscur…
Pe textul:
„Pietrele Annei" de Nuta Craciun
la intrebarea aceea raspunsul intarzie mereu intre nefiinta mea
si eu cea vie... multumesc pasului tau cunoscator al dorului cel omenesc
Pe textul:
„Pietrele Annei" de Nuta Craciun
Pe textul:
„pietrele Annei" de Nuta Craciun
George, imi plac nuantele tale personale de perceptie,
multumesc de apropiere!
Pe textul:
„pietrele Annei" de Nuta Craciun
felicitari!
Pe textul:
„surâsul dangaliu" de George Pașa
RecomandatGelu „mîlul acela” e de fapt doar un fel de a spune pe nume
pustiului dinauntru, nu?
imi place sacul acela de iluzii „cu gura deschisa”
te regasesc framantat de aceleasi angoase...
Pe textul:
„fără niciun pic de durere..." de Gelu Bogdan Marin
multumesc Razvan, la fel de analitic cum te stiam
da, Gelu „toate” pietrele mele, desi mi-am propus sa nu
mai invoc umbre, in plina amiaza
Pe textul:
„pietrele Annei" de Nuta Craciun
asa simt cuvintele mele aerul acesta, de intoarcere in cele sfinte ale copilariei...
corecteaza “nostrii”!
pretuire!
anana
Pe textul:
„lorelei" de mircea lacatus
mircea, vad urmele, le cunosc bine si melcul acesta care a invatat singur zborul ...ce nu inteleg e... unde imi sunt cuvintele cand nu-mi intra-n poem,unde iedera bucuriei:(
george, mersi de rezolvarea cu zidurile:) ... si de sesizare, ai dreptate, multumesc!
cel mai mult ma bucur, ca desi am lipsit o vreme, v-am gasit aici... asta e cea mai frumoasa recompensa pt. cel ce scrie... mi-ar placea mereu sa ma intorc la scris, indiferent pe unde umbla viata mea...
promiteti ca mai veniti:)
Pe textul:
„zid fără nici o fereastră" de Nuta Craciun
Pe textul:
„mâna ta stângă" de Nuta Craciun
RecomandatPe textul:
„portret cu duminică" de Nuta Craciun
imi place cuvantul tau scris, intotdeauna fara masca, sprinten…
anana
Pe textul:
„vămuirea" de Costel Stancu
anana
Pe textul:
„ viața acest rapid de noapte" de mircea lacatus
