fără niciun pic de durere...

cu viermele nu sunt de acord, având în vedere ineditul imaginii de ansamblu. da, viermele poate_trăi și în mâl, dar acvaticului de aici parcă i s-ar potrivi o altă vietate.
și mai am eu un fix (bizar, dealtfel, dar îl voi spune): cum că de ce titlul apare și în text? oricum ideea acestuia din urmă se concentrează în strofa_finală (aș zice astfel că a o accentua prin repetare e inutil).
plăcut.

foarte rar mi se întîmplă să pun un titlu pe care să-l conțină și textul în sine. Nu am reușit să găsesc un titlu pe placul meu. Pentru moment. Chestia cu viermele este aleatorie. Mîlul poate lua și forma viermelui. Sînt destui care trăiesc în masa aceea diformă din adîncuri.
În rest, o trecere plăcută pentru care îți mulțumesc.

ai aici un poem atât de plin de starea mea, și atât de concentrat, bine realizat și sugestiv, încât nu pot să nu-ți las un semn. Mă bucur că ai revenit.
Cu drag

nu cred că este normal să menții o asemenea stare un timp îndelungat.Chiar dacă avem gînduri mai negre, firea noastră cea de toate zilele trebuie să persiste într-o formă optimistă.
Trecerea ta este o plăcere pentru mine.
Încă îți păstrez un exemplar cu dedicație.
Cu bine.

Gelu, sigur, timp îndelungat nu e normal, dar câteva zile pot să-mi permit luxul ăsta...:)...în rest, debordez de optimism, de la o vreme chiar sunt exuberantă, sper să nu se-ntoarcă roata...:)
Nu am uitat absolut deloc de exemplarul cu dedicație, mi-l doresc, sunt în București, și, așa cum am promis unor persoane în vară, cu prima ocazie de cenaclu o să apar și sper să ne intersectăm. Te anunț din timp, ca să știi.
Cu drag

răspunsul tău este pe deplin mulțumitor și dătător de încredere.
Mă bucur pentru aceasta.
Poți să-mi trimiți un mail pentru exemplar. Cenaclu nu știu cînd va mai fi.
Cu bine.

Gelu „mîlul acela” e de fapt doar un fel de a spune pe nume
pustiului dinauntru, nu?
imi place sacul acela de iluzii „cu gura deschisa”
te regasesc framantat de aceleasi angoase...

mîlul acela poate fi și aerul pe care îl respirăm,și totalitatea necazurilor noastre și ... pînă la urmă ,poate fi și locul unde ne vom duce definitiv.
Mă bucur că ,pentru tine, am rămas același plin de frămîntări.
Cu urări de bine.