Sari la conținutul principal
Poezie.ro
Poezie

pleoapa unui ochi îndepărtat

fidelități contradictorii

1 min lectură·
Mediu
sub hău se aflau
deșerturile reci
ale gîndurilor
atît de ușor de strivit
ochiul se stinge iar
aerul înaripat devine străveziu
ca o arsură proaspătă
un cîine cu botul rînjit
veghează resturile
de la masa de seară
cînd își savurează întunericul
așa cum Titus Andronicus
își călătorește mintea
pe o mare de neadevăruri
precum o zgură galbenă
spuma popoarelor de păsări
mă acoperă cu o ironică aristocrație
cînd îmi arăt goliciunea
asemenea unui pui de jivină
căruia îi suflă în ceafă
umbra neputinței
094.084
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Poezie
Cuvinte
83
Citire
1 min
Versuri
21
Actualizat

Cum sa citezi

Gelu Bogdan Marin. “pleoapa unui ochi îndepărtat.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/gelu-bogdan-marin/poezie/239151/pleoapa-unui-ochi-indepartat

Comentarii (9)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

@cornel-ghicaCGCornel Ghica
mi-o placut ultima strofa - transmite un mesaj bland, punctandu-l intr-o definire \"căruia îi suflă în ceafă / umbra neputinței\".
\"spuma popoarelor de păsări\" are o forta aparte (la merginea contextului)... dar care pastreaza (totusi) o anumita \"ironică aristocrație\".
fain

cu stima, blueboy
0
@gelu-bogdan-marinGMGelu Bogdan Marin
ne naștem goi, ne imaginăm că trăim într-o anume libertate, în timp ce, ne acoperim cu o crustă arogantă prin care vrem să ne deosebim de ceilalți. Dificil de gîndit...
Interesant comentariul tău.
Mulțumesc pentru vizită.
0
@ligia-parvulescuLPLigia Pârvulescu
Frumoase imaginile din ultima strofă, Gelu. O tristețe și neputință asumate.
0
@gelu-bogdan-marinGMGelu Bogdan Marin
o trecere surprinzătoare pentru mine. Sîntem triști, chiar și fără să ne dăm seama. Goliciunea noastră nu este privită ca un trofeu, de fiecare dată.
Plăcută întîlnire am avut.
Numai de bine.
0
Distincție acordată
@florin-caragiuFCflorin caragiu
o demascare și suprapunere poetică a unor stări existențiale, un text care mizează pe forța comparațiilor. Pasajele cu nuanțe filosofice precum deșertul de gânduri de sub hăuri sau paralela între câinele ce își savurează resturile odată cu întunericul și călătoria minții pe mare de neadevăruri, alternează cu momente lirice speciale în care metafora devine străfugerare: \"atît de ușor de strivit/ ochiul se stinge iar/ aerul înaripat devine străveziu/ ca o arsură proaspătă\", sau \"precum o zgură galbenă/ spuma popoarelor de păsări\", \"asemenea unui pui de jivină/ căruia îi suflă în ceafă/ umbra neputinței\". Titlul este sugestiv pentru a sugera conștiința care oglindește o privire de departe. Las un semn cuvenit de apreciere.
0
@florin-caragiuFCflorin caragiu
scuze pt graba alcătuirii comului, a se citi \"Titlul este sugestiv pentru conștiința care oglindește o privire de departe\".
0
@gelu-bogdan-marinGMGelu Bogdan Marin
ne scoatem de pe noi cîte un strat de piele. Poate așa devenim mai transparenți, mai ușor de acomodat cu cei din jurul nostru. Curenții de aer se mișcă, noi plutim pe apele tainice ale adevărurilor nerostite ori ale neadevărurilor rostite în gura mare. Oricum, trăim periculos.
Sînt onorat de comentariul tău. Mulțumesc.
Cu bine.
0
@razvan-rachieriuRRrazvan rachieriu
Poezia explorează hăurile și abisurile ce-și multiplică dimensiunile negre progresiv cu trecerea timpului și pe care gândirea încearcă să le acopere cu o pojghiță subțire de raționalitate și normalitate.
Dacă am putea fi fotografiați pe interior, imaginile nu vor reflecta “goliciunea” sau spații vide, ci o policromie de stări și afecte, de neliniști febrile și resemnate neputințe.
0
@gelu-bogdan-marinGMGelu Bogdan Marin
nu știm dacă noi plutim peste ori ne amestecăm,cu această apă neagră plină de toate nenorocirile, neadevărurile pestilențiale pe care le consumăm zilnic. Cred că sînt mult prea trist.
Onorat de trecere și de comentariile interesante.
Sărbători cu bine!
0