portret cu duminică

Poemul pare o dezlegare la drumuri, secvente din viata, ce-si poarta pasul peste imagini si fapte: eu arunc monotonia ca pe un bănuț. Simplitatea poemului tulbura metaforele, poeta e ca o jucatoare de carti , intinde versurile si lasa liberatea cititorului sa-si aleaga prima carte: în buzunarul inimii aceleași secunde roșii, de aceea poemul are o mare miza, dar aici se si triseaza:
pe ambele fețe inima mea
cu praful gros de un deget
Un poem deosebit!

da, poate trisez... pe ambele fete ale monedei e aceiasi imagine... sau poate nu eu trisez, ci destinul… cine poate depune marturie pentru destin:)

iti multumesc de trecere Maria, sunt imagini aici la care tin, dar cred ca nu am reusit o conexiune perfecta intre ele, poemul acesta cred ca va trebui sa astepte putin…
o sa incerc sa-l rescriu…

cu tot dragul
anana

\"acelasi veac curge mereu prin albia destinului\", într-adevăr, timpul trece la fel numai noi apărem și dispărem, însă nu înainte de a \"composta\". imagistică reușită, era și necesară fiindcă e vorba despre un portret și nu unul oarecare, ci de duminică... Urăsc această zi. dar uite că s-a născut o poezie frumoasă. felicitări!

cred ca nu timpul trece, noi calatorim...
eu nu urasc aceasta zi Costin, dar inclin sa cred ca ea ma uraste
pe mine, sau cel putin asa curge „veacul” in ultima vreme:)
multumesc de semn, scuza-mi te rog intarzierea cu care raspund,
sper sa-mi fi trecut „astenia” de ... iarna:)

cu drag
anana

Nuta,din inima la multi ani pentru aniversarea de maine!
Cu respect,Florina Stan,21.05.2007

Florina, ti-ai amintit de ziua mea, iti multumesc... aproape uitasem si eu:)

.............................................
\" mă ascund în spatele unui clopot cu fluturi
și arunc monotonia ca pe un bănuț

pe ambele fețe inima mea
cu praful gros de un deget\"

si numai pentru aceste versuri
si treci pentru mine pe raftul din fatzä
unde nu se aseaza praf:)

esti generos cu versurile acestea... iar eu nu am la indemana, decat niste cuvinte atat de simple:)